După Trump: de la orbirea instituționalizată la post-rezistență

  • Recomandă articolul
Cel mai mult, după victoria lui Trump în America, mă gîndesc, încerc să disting cine și ce nu se aude. Pentru că, o dată în plus, negaționiștii de tot felul – care sînt un popor, fac cît un popor, de la vlădică pînă la opincă, au elite și mase –, cei care, neputînd spune deschis că Revoluția franceză nu trebuie să fi avut loc (aceasta este răsucirea schemei lor de gîndire) sau, mai ales, că Holocaustul n-a avut loc (sau nu contează atît cît se spune), spun, în schimb, prin sinecdocă, delegat, deplasat (în sens psihanalitic), că încălzirea climatică nu are loc, că corectitudinea politică nu trebuie să aibă loc, că democratizarea drepturilor nu ar fi trebuit să aibă loc, cei care, mai mîrîit sau mai explicit, neagă și contestă nu pot fi auziți acum. Speră, la fel ca în cazul lui Hitler, că au găsit un clovn, un nebun atît de nebun și de temerar „incorect“, un killer care să le facă treburile murdare, adică să transpună negaționismul generalizat în program politic. Cei care nu se aud acum asta speră de la Trump și ricanează în taină. Logica lor este aceeași cu a celor pe care ei îi urăsc […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.