Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Efectele „originalităţii“ constituţionale
- 29-10-2014
- Nr. 746
-
Mihnea MOROIANU
- ÎN DEZBATERE
- 12 Comentarii
Cred că aşteptările generale merg în direcţia unui preşedinte care să fie un „arbitru“, un „mediator“ care să aplaneze, nu să alimenteze conflictele scenei politice – cu alte cuvinte să joace un rol diametral opus celui jucat de preşedintele aflat la sfîrşit de mandat. Mult mai puţin sau aproape deloc remarcat rămîne faptul că originea acestor conflicte şi disfuncţionalităţi nu poate consta doar în temperamentul şi derivele unui singur om, ci ele erau, de fapt, predeterminate în mecanismul faimoasei „Constituţii iorgovane“, indiscutabil, una dintre cele mai ambigue şi mai „originale“ constituţii din cîte există la ora actuală în lume. Sistemul hibrid instituit de aceasta prevede un preşedinte dispunînd de legitimitatea supremă a sufragiului universal şi un premier ieşit din jocurile majorităţii parlamentare (aşa cum evenimentele din decembrie 2009 şi mai 2012 au demonstrat-o fără putinţă de tăgadă, prin bizantinismul migraţiei politice a unor formaţiuni-fantomă, specializate în operaţiuni de culise fără nici o legătură cu vreun vot popular). Preşedintele are însă puteri extrem de limitate (concentrate mai ales asupra politicii externe, dar şi acolo – fără nici o autoritate efectivă asupra Ministerului de resort); premierul, dispunînd de instrumentul ordonanţelor de urgenţă şi de întregul aparat guvernamental la nivel central şi local, […]
În lumea aceasta !
Pare extrem de curios să ne tot complacem într-o vejnică
Formă interesant-elitistită cînd în jur
Buruienile ating Cerul iar Mormanele de Moloz sînt cît Casa !
Şi mai ales să ne conformăm unui spaţiu care interzice revolta pură şi simplă,
Onestă, şi din rărunchii făcuţi chisăliţă, cu rădăcinile măcinate, calcinate şi
Otrăvit-inoculate într-o pseudo-magie păguboasă a răstălmăcirilor de tot felul
a celor care n-au trăit Comunismul, şi mai ales, azi şi acum, POST-comunismul.
Dacă REVOLTA a ceea ce se petrece în RomâniaD’AZI, continuarea unui Comunism liber şi nestingherit, cu gîndul profund la RĂUL esenţial al ideologiei comuniste, victorioasă şi luminoasă în toată splendoarea ei
atît de evident , concret şi palpabil, cu efectele colaterale cele mai inimaginabile, permanent şi în continuare ALTFEL şi astăzi,
atunci REVOLTA aceasta DA ! este o idee fixă, incultură, primitivism,
lene intelectuală, lipsă de cavalerism, răcnete, inerţie, Obsesie şi Adevăr.
Nu ajunge A exorciza SINELE într-o Lume Diabolică şi în care Răul
s-a preschimbat multiplicîndu-se la faţă, CĂPCĂUN original, cu farmec şi „intelectual”.
Nu există „vaccin” pentru Comunism !
Naivitatea stindardelor citatelor traduse cu dublu sens în cerc restrîns
în faţa monstruozităţii care nu iartă şi-şi etalează permanent în mod viral, subtil şi diabolic pelagra, şi mai ales imposibiltatea discernerii între planurile LUPTEI şi ale dialogului expus şi cel interior, nu pot adăuga decît o notă stranie într-un spaţiu care cultivă intensiv, cînd şi cum, excomunicările selective.
Revoltele împotriva ideologiei comuniste şi ipocrizei post-comuniste,
nu trebuiesc căutate, radiografiate şi cenzurat analizate la „virgule” şi „nuanţe”, şi nici deformate şi măsluite, şi nici răstălmăcite, generalizate moralist şi particularizate personal intim.
Aceste disjuncţii, vor produce nefericite contagiuni „conjunctivale” !
Şi eu v-am spus, Şi voi n-aţi crezut
Şi toate astea sunt în văzul tuturor,
De le atingi se vor sfărîma !
Degeaba le arăţi, Ei tot nu cred, Dar spun scriu şi vorbesc singuri pentru cei mulţi
Vînd sicriul mortului drept sicriu vid, VARZĂ !
Fiecare duce altă Traducere, Traduce altfel Traducerea-n Sine;
Traducerea traduce orice într-o turmă fără de urmă
Ducerea în trădare pare o Poartă, Trădarea fiind aparent în Sine-o cărare
Fără a fi vreo Pildă,
Nu te lua după Turmă !
Tăcerea nu poate fi de Aur decît în Pădurea de Argint !
Dacă n-ai oglindă să vezi cum gîndeşti, priveşte în vibraţia-armoniei,
Apa lacului te va înghiţi, luciul bălţii îţi va reflecta neputinţa,
Hazul care nu-l au, hazna nuntă-ţi este !
Chipurile cioplite cioburi de har,
Nu există lumină-n lumină decît cea SFÎNTĂ,
CAUT-O-n HAOS !
„Comunismul” inseamna incultură, primitivism, idei fixe, lene intelectuală, lipsă de cavalerism, răcnete, inertie si „minciună provocatoare, emisă nu pentru a fi crezută, ci pentru a impune tăcerea” (Adorno).
Toate acestea le avem din belsug, ca mostenire a trecutului incă ne-exorcizat, in noi insine!
Oricît s-ar strădui Unii să cadă în păcatul cel sumbru,
de a compara cu osîrdie, Comunismul cu o Credinţă,
sau cu o Religie, Misticism sau Biserică,
veţi reuşi, CRED, mai jos, numai din cele citate,
a distinge porumbul de neghina Confuziilor Voit Diversionist-Amalgamante
ale ideologilor de serviciu sau a unora care încă nu au reuşit pricepe prea bine,
jucîndu-se în continuare şi azi, permanent cu naunţele, ESENŢA
IDEOLOGIEI Comuniste.
Căci Comunismul, nu-i decît pur şi simplu, o banală doctrină ideologică,
Materialisto-Ştiinţifică CRIMINALĂ,
neavînd nici în clin nici în mînecă cu Spiritul şi mai ales cu Dumnezeu,
cu IUBIREA şi ARMONIA.
Domnul Trei Steluţe *** se doreşte spiritual, citînd de la 1921, un brav intelectual rus [1921 !!!]
Dar ce bine ar fi să nu facem azi astfel de Confuzii Blasfematorii de o asemenea clarviziune îndoielnică.
Ar fi Păcat de Dumnezeu ! Dacă victimele Comunismului le putem uita atît de uşor !
Nu orice găselniţă „poetic-deşteaptă” merită a fi citată moralizator,
trimiţînd subtil la meditaţii din seceră şi din ciocan.
Şi ar mai fi o simplă şi esenţială curiozitate, deci O necesară lămurire Vitală :
despre care „înlăuntrul VOSTRU”, care „Vostru” să fie vorba aici ?
Domnul Trei Steluţe *** ( de la Răsărit) poate ne va lămuri cu empatie didactico-„mistică” despre această nuanţă „gregaroistă”,
i-am fi recunoscători, mulţumindu-i astfel anticipat !!!
[Din Evanghelia după Luca :
17.1 – Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin!
17.20 – Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
17.21 – Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
17.22 – Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu veţi vedea.
17.23 – Şi vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.
17.24 – Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
17.25 – Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.]
„Comunismul e înlăuntrul vostru.”
Vladislav Hodasevici,
(poet si critic literar rus, 1921)
sau
Cum poate fi interpretat trunchiat un semn excesiv de bun simţ iritat (într-un context atît de bine cunoscut)
Există oameni, care nu s-au obişnuit deloc cu farsele şi cacealmalele inoculat-induse de 75 de ani cu „voioşie” şi „ştaif”.
De-aceea aceştia încearcă o abordare a fenomenelor „consecinţelor” cu o vrajbă onestă, firească decalajelor care cresc exponenţial cu trecerea timpului. Vorbind pe şleau, insistent despre obsedantul trei sferturi de secol ! Degeaba !
Să fie o dilemă de baltă faptul că (mai) Nimeni nu îndrăzneşte să numească „un chat, un chat”
şi „răul cel mare, comunismul, şi copiii(le) lui de suflet” ???
Se diagnostichează o boală fatală a ordinii societăţii româneşti de azi, de 75 de ani, dar nu se asumă
numirea ca atare a acestor simple dureroase evidenţe şi evident astfel, nici operaţiile esenţial necesare şi tratementele post-operatorii adiacente, obligatorii. Se vobeşte, şi se aşteaptă.
Efectele sensibilităţilor textelor pomenind „răul” plimbîndu-se nostalgic şi moale-civilizat pe după plopi, poate oferi conştiinţei de sine, o căldurică bine meritată, mai ales în cadrul oalei în care se concotează toate la un loc, analize corecte cu diversiuni subtile, cacealamale vechi cu noi dileme, radiografii pertinente cu trapanări invizibile, bucurii şi tristeţi. „Une cocotte minute” ruginită!
În acest context bine cunoscut-ştiut, orice voce mai stridentă este pusă imediat la index şi tratată de
nevricoasă sau răcnete violente artificiale. Păcat !
Ciudat este că, durerea unei imposibile reaşezări ale valorilor la locul lor potrivit acompaniată de larma alaiurilor de vorbe multe şi goale ale intelectualităţii-jurnalistice post-decembriste, nu este sesizată nici măcar în contextul istoric de azi atît de măsluit şi deformat categoric dorit planificat malefic.
Să fie acestea doar efectele înaintării pe loc atît de subtilă, subtile, o simplă banal-cunoscută meteahnă ?
Dat fiind că ne-am obişnuit cu acceptarea fatalistă a consecinţelor loviturii de stat de la 30 decembrie 1947, era de prevăzut că ne vom obişnui şi cu aberaţia preşedintelui ales prin vot universal, dar nu pentru a conduce, ci pentru a “media”…
După euforia de scurtă durată a alegerii primului “preşedinte democrat”, după umilinţa celui de al doilea mandat al lui Ilici şi thrillerul celor zece ani de mandat ai “preşedintelui jucător”, acest tip de alegeri şi-a pierdut orice aparenţă de “exerciţiu democratic”, pentru a devein un exerciţiu de logoree papagalicească, de cumpărare a voturilor categoriilor sociale cele mai defavorizate şi de discreditare a principiilor votului democratic.
Lucru de care majoritatea românilor este vag conştientă ‒ dovadă dezinteresul absolut faţă de simulacrul de campanie pentru turul I, şi probabilul record al neparticipării la votul de duminică.
Afirmatiile dvs sunt doar partial corecte asa ca nu are sens sa va raspund … Cred ca aveti inca complexul de inferioritate din scoala pentru „profesor” ! Oricum, ma bucur ca sustinem acelasi candidat. E o nota buna pentru dvs …
Ce minte agera si mobila iti trebuie pentru a-i pune la colt pe „profesor”, pe Ponta, pe Basescu, pe nu stiu ce ministru al invatamantului, pe membrii Curtii Constitutionale, pe…
Propun sa-l intrebati pe cel ce semneaza „profesor” :
1. trebuie cumva adaugata in Constitutie interdictia ca un partid sa-si schimbe ideologia dupa ce a fost votat, sa zicem, ca social-democrat ?
2. trebuie adaugata in Constitutie prevederea ca prezidentul sa reprezinte Romania „cu onoare si demnitate”, ca sa stie si cei pentru precizarea nu e subinteleasa ca lipsa de onoare si de demnitate nu reprezinta Statul Roman si ca asta inseamna incalcare grava ?
3. Trebuie adaugata in Constitutie prevederea ca presedintele sa nu fure telefoane mobile (sau sa nu fure in general, in fata sau in spatele camerelor de filmat) ?
Poate intelege si persoana care semneaza „profesor” ca alegerile actuale sunt viciate de prezenta in functia de prezident a celui demis de votul popular in 2012.
Din aceasta cauza avem un singur candidat aproape acceptabil (Klaus Iohannis), care s-ar putea sa piarda (adica noi sa pierdem!) alegerile, fiindca Ponta reuseste sa minta ca ar lupta contra prezidentului actual. El e de fapt cel care ar continua, cu nocivitate comparabila, regimul prezidential actual.
Am mai vazut in articolul unui profesor cu rubrica permanenta aici (care nu se ascunde sub pseudonim !) mirarea ca numele actualului prezident e pomenit in campanie, de parca ar candida. Nu e oare o anomalie uriasa si o sfidare de neinchipuit in Europa, ca
respectivul a ramas in functie ? Toate busolele sunt date peste cap! Metrica in care traim e o anomalie, din care probabil vor iesi votantii lui Ponta dupa alegeri, daca Doamne fereste acesta castiga alegerile. Cei mai multi votanti ai sai, care n-au inteles la timp ca individul nu a respectat promisiunile USL, vor fi cei mai furiosi opozanti ai lui.
P.S. Daca semneaza „profesor” ce parere are persoana activa la „Comentarii utilizatori” despre ministrii invatamantului care decreteaza ca substantivul „coleg” e de gen neutru, sau ca vulpea are cuib ?
Ar trebui scris in Constitutie ca ministrii, mai ales ai Invatamantului, sa fi fost macar elevi de nivelul notelor peste 6-7 in scoala generala?
Constutia e gresita, au spus multi, Curtea Constitutionala e mai mult for politic decat altceva, dar asta nu inseamna sa ne lasam deviati de la bun-simt, nu ?
Aveti dreptate; in Romania ar trebui schimbata constitutia cu prevederi „penibile” a „parintelui ei”, impostorul iorgovan … Foarte important ar fi un articol care sa prevada interzicerea migrarii parlamentarilor; aceasta migrare sa fie posibila numai prin demisia din parlament si din partidul respectiv, urmata de inscrierea in noul partid, dar nu si revenirea in parlament decat la viitoarele alegeri !
Romania de dupa alegeri ramine o tara „a cărei criză morală, mult mai profundă decît cea economică, este întreţinută de insusi parlamrntul si guvernul tarii plin de „doctori”, de universitati „de cercetare” care nu fac cercetare, de inspectorate scolare si de scoli pline de nepoti, „nepoate”, pile si pilute, de absolventi cu lucrari de licenta plagiate si cu note luate pe copiat. Vivat!