Elie Wiesel „mesager al omenirii“

Am o temere şi în general mă feresc să pronunţ sau să scriu cuvinte „mari“, din limbajul oficios sau oficial. Mi se pare că ele au menirea să construiască o simbolistică prea bombastică, neconformă cu realitatea. Din 2 iulie şi pînă astăzi, mai toate mesajele in memoriam cu referire la Elie Wiesel au făcut apel la formula din titlu, utilizată în 1986 cu prilejul acordării Premiului Nobel pentru Pace. O folosesc şi eu acum pentru prima oară. Am ales această parabolă pentru că am convingerea că i se potrivea mănuşă, iar de acum încolo va fi, fără îndoială, identitatea simbolică pentru Elie Wiesel. Este omagiul adresat celui care, în urmă cu 71 de ani, era dus forţat, împreună cu familia şi ceilalţi evrei din Sighet, la Auschwitz. Războiul era spre sfîrşit. Evreii din România, Basarabia şi Bucovina, care supravieţuiseră se întorceau din Transnistria. Cei din Ardealul de Nord, aflat sub ocupaţie ungară, abia porneau pe drumul exterminării. L-am cunoscut în 2004, pe cînd eram membru al Comisiei internaţionale pentru studierea Holocaustului din România, al cărei preşedinte a fost. Cu acest prilej, am audiat discursurile lui de la Bucureşti. Apoi, la final, am avut privilegiul unui scurt dialog. Mi-a scris cîteva […]