Elogiul lumilor alternative

S-au împlinit de curînd zece ani de la dispariţia lui Iordan Chimet. Un scriitor pe cît de original, în literatura noastră, pe atît de discret. Istoria nu i-a fost favorabilă – şi acest scriitor nu a fost dispus să-şi amaneteze libertatea de spirit pentru a i se adapta. A supravieţuit, în felul său, prin literatură, iar cărţile pe care le-a scris nu poartă urmele nici unei concesii (estetice sau politice). Soluţia sa – individuală – de salvare a fost evadarea în pura gratuitate a ficţiunii şi a reflecţiei neîngrădite de altceva în afara propriilor principii de viaţă şi de creaţie. Într-un alt context, Iordan Chimet ar fi fost, cu siguranţă, unul dintre cei mai deschişi spre lumea largă a artelor şi mai „sincroni“ autori români ai timpului său. Citindu‑l, întrebarea (contrafactuală) „Cum ar fi arătat literatura română dacă nu ar fi fost paranteza realist-socialistă“ se impune (pentru a cîta oară?) de la sine. Pot fi imaginate diferite scenarii. În orice caz, e mai mult decît plauzibilă ipoteza unei literaturi române ce ar fi cunoscut mult mai devreme experienţele alexandrinismului modernist (de factura celor ale Noului Roman Francez, dar nu numai) şi ale postmodernismului şi, în parte, le-ar fi metabolizat/consumat la […]