Emmanuel Levinas: Etica Prima

Celalalt – legatura noastra cu transcendentul Filozofia lui Emmanuel Levinas, exprimata lapidar prin sintagma etica prima, nu s-a impus cu usurinta in peisajul filozofic francez tocmai din cauza interesului marcat al filozofului alteritatii pentru etica si religie, intr-un Occident tot mai secularizat. Nu intimplator, cea dintii receptare si recunoastere a venit din partea Bisericii (Catolice), interesate de problemele urgente ale omului si de o etica innoitoare, dupa falimentul umanismelor traditionale. Crestinii sint, deci, aceia care i-au asigurat filozofului reputatia, subliniind originalitatea unei gindiri fondatoare, intr-o Franta care il aprecia, in cel mai bun caz, ca pe un fenomenolog, intre altii, de o coloratura teologica „suspecta“1. Or, ce facea Levinas? Scotea omul din „cotlonul“ sau ontologic, socotit ca o fundatura, „tirindu-l“, cum se exprima Derrida, spre agora, spre celalalt. Si, parca urmind propria sa biografie de „evreu ratacitor“, inradacinarii, superstitiei locului, marginirii el le prefera inradacinarea spirituala, nemarginirea. Mai mult, reluind o mai veche meditatie asupra lui Dumnezeu, Levinas inverseaza termenii diagnosticului heideggerian, prin care filozofia l-a confundat pe Dumnezeu cu Fiinta, in asa masura incit nu atit al doilea termen (Fiinta), ci cel dintii (Dumnezeu) a fost eclipsat. Gindirii ii revenea sarcina de a-l elibera pe Dumnezeu din sechestrarea onto-teologica […]