En détail. Analize seci pe plachete reci. Ion BURNAR, …aici Provincialul! …astept metropolitii!

Ion BURNAR, …aici Provincialul! …astept metropolitii! Editura Universitatii de Nord, Baia Mare, 2000, 80 p., f.p. Suflete perfide Grobiana, rezultat al unor combinatii rare nu prin calitatea rezultata, ci prin compatibilizarea halucinanta, fara pic de discernamint a unor elemente de nealaturat, care in mod obisnuit se resping chiar violent, poezia lui Ion Burnar pare a fi scrisa si hranita din doua asijderi stari de spirit si motivatii: din plictiseala si ambitie. Lait-motive difuze ale versurilor sale, provincia (cea despre care nutrea atitea idei abject-marete si brebanianul Grobei) si starea de provincialitate – un gratuit dar curent complex al scriitorilor slabi – par a explica, pe undeva, atari senzatii si tind sa devina, la Ion Burnar, chiar teme: unele asumate voit-emfatic (de pe pozitia superioritatii atemporale) si vizibile inca din titlul scrisnit, mai potrivit unei rubrici din Urzica de odinioara decit unei carti din anul de gratie 2000. Dar, deloc intimplator, emitentul lansator de mesaje catre „metropoliti“ nu e unul oarecare. Ci e… (sau, mai exact, se vrea a fi) Emitent: insusi Provincialul – scris asa, doar cu majuscula – Ion Burnar. Un versificator cu posibilitati mici, insa cu ambitii mari, dornic sa controleze, subliminal, pina cind si viitoarele, eventualele comentarii […]