Epilog: Democratia gustului

Intr-un timp in care Arta insemna in primul rind Comunicare, arta romaneasca contemporana traverseaza grave crize, suferind tocmai de lipsa comunicarii. Din nefericire, artistul roman contemporan se adreseaza unui public mai degraba virtual, necunoscut si aproape inexistent, limitat la familie si prieteni. Daca ar exista, publicul artei sale cu siguranta ar exercita o presiune asupra creatorului, care i-ar modela arta si dupa criteriul cererii si al gustului acestui public, la fel cum artistii altor perioade au frecventat teme si subiecte placute si cerute de consumatorii de arta. Din cauza ca cererea publicului nu este formulata in nici un fel, artistul roman contemporan isi stabileste singur subiectele si temele, folosind deseori surse de inspiratie precum filmul, muzica si retelele internetului. Poate singurul criteriu venit din partea potentialului public este cel dat de dimensiunile lucrarilor, care trebuie, in continuare, sa nu depaseasca dimensiunile constrinse ale spatiului de tip apartament. Altfel, nu exista nici genuri, nici teme si nici subiecte preferate de public. Prin urmare, nu exista nici bestsellers si nici sales. Exista, din pacate, doar gustul galeristului privat care manipuleaza, dupa criteriile lui subiective, accesul deschis catre arta contemporana. Prin urmare, nu publicul alege ce-i place dintr-o mare de artisti expusi, ci […]