Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Epoca „războiului împotriva terorismului“
- 24-09-2010
- Nr. 543
-
Silvia DUMITRACHE
- Internaţional
- 1 Comentarii
Cînd, în urmă cu nouă ani, cele două turnuri gemene din New York se prăbuşeau în urma coliziunii cu American Airlines 11 şi United Airlines 175, avioanele deturnate de o serie de terorişti legaţi de gruparea al-Qaeda, s-a configurat cu claritate geografia conflictelor mondiale din mileniul ce abia începea: o geografie structurată de un nou tip de război, cel împotriva terorismului. În numele acestui aşa-zis război împotriva terorismului şi al păstrării păcii mondiale, în cei nouă ani de la atentatele de la World Trade Center, scena conflictelor a găzduit războaie precum cele din Irak sau Afganistan şi a asistat la numeroase atentate teroriste în întreaga lume. Rezultatul nu a fost nicidecum cel al restabilirii echilibrului sau al siguranţei, ci instaurarea unei stări permanente de teamă şi de suspiciune. Războiul împotriva terorismului este denunţat, în numeroase rînduri, ca ascunzînd, de fapt, pretextul pentru exercitarea, antidemocratică, a puterii asupra anumitor state, cu scopul obţinerii de avantaje financiare. Noam Chomsky, în eseurile din cartea sa 9/11, vorbeşte despre sintagma „războiul împotriva terorismului“ ca fiind pură propagandă şi denunţă America drept statul terorist prin excelenţă. La fel de vehementă împotriva atitudinii Statelor Unite este şi Susan Sontag, care în ancheta făcută de The […]
Ah, masele
Am urmărit multe mişcări de mase în viaţa mea, de la mitingurile organizate de UTM-UTC, PMR-PCR, apoi cele de după 1989, unele violente. Din lecturi cunosc un singur caz, în China, în secolul XX, în care un demnitar, cred ministru a fost sfâşiat ca o cârpă de către mulţime. Fiecare şi-a luat o bucăţică. La noi, toate schimbările majore s-au petrecut cu aranjamente, de aceea moartea a sute, mii de oameni de după 22 decembrie 1989 a fost provocată, nu era necesară. Cinste celor care au crezut. Ceauşescu a căzut în plasa propriei megalomanii şi a unui aranjament exterior. Masele sunt, prin definiţie, manevrabile, psihoza colectivă este un fenomen bine cunoscut de specialişti.
Revoluţia este un vis spulberat încă de la Căderea Bastiliei. Se ştie cine era acolo şi ce s-a întâmplat. Tineri şi neliniştiţi se găsesc întotdeauna. Unul dintre ei l-a ucis pe kronprinţul Franz Ferdinand la Sarajevo, provocând primul război mondial. Păcatele trecutului nasc noi masacre. Executanţii sunt urmaşii unor călăi mai vechi. Misiunea de pace este o misiune imposibilă. Se spune că salvarea vine din adânc. Eu cred că este invers. Salvarea vine de la elite. Când oamenii nu mai cred nici în Paradis, revoluţia este coaptă. Iar revoluţia nu te învaţă să iubeşti, ci să urăşti cu ură de moarte. Nimeni nu este perfect, dar mai teribil şi mai nedrept poate fi colosul numit MASE. Hitler şi Stalin nu ar fi fost nimic fără mase. Să ne rugăm să avem cât mai multe dimineţi liniştite.
Canetti spunea că teama de necunoscut este fermentul maselor. Descărcarea şi patima distrugerii de aici pornesc. Apoi- sentimentul persecuţiei, panica, uneori solidaritatea religioasă. Masele au nevoie de densitate, de lozinci şi de o direcţie. De asemenea ritmul evoluţiei poate stimula sau poate destrăma o acţiune de mase. Lentoarea, ţelul îndepărtat le anihilează. Mişcarea devine latentă, aşa numitele mase invizibile. .Cultul morţilor, martirilor întreţine acest foc latent. Masele pot fi fugare sau agresive, dar se pot comporta în ambele feluri.
Războiul era. o confruntare a maselor, el devine astăzi, tot mai mult, un exerciţiu al elitelor militare şi politice.
La originea maselor sunt haitele – de vânători, de nomazi, deci din străvechime. Egalitatea dintre membri şi supunerea absolută în faţa unui lider este condiţia existenţei unei haite, iar masele copiază modelul.
Când a scris despre dictatura proletariatlui, Marx se gândea, cred , la aces mod de organizare. Manifestul Partidului Comunist pregătea acest mod de a acţiona, detaşamentul cel mai „înaintat” era gruparea închisă, cu un lider principal. Dar el nu a vorbit până la capăt, ştiind că dictatura personală nu este compatibilă cu idealul comunist promis. De aici ipocrizia marxistă, apoi lipsa de scrupule a lui Lenin, Stalin. Masacrele care s-au produs după al doilea război mondial, în Africa, Asia au fost rodul nenorocit al unor descărcări violente de energie a maselor. În timp ce Holocaustul, Gulagul erau dirijate, oarecum controlate, cu numeroşi executanţi pe numeroase trepte ierarhice, masacrele din Africa au fost şi mai sunt spontane, desigur ca reacţie la provocări. Ele se aseamănă cu pogromurile lui Hmielniţki, cu năvălirea barbarilor în trecut, a tătarilor din secolul XIII. Canetti afirma, încă din anii 30 că Islamul este o religie războinică. Desigur, numeroşi lideri religioşi, musulmani neagă această caracterizare, dar să nu uităm că Mahomed a ridicat lumea islamică la rang de putetre mondială, într-un timp extraordinar de scurt. După primul război mondial rolul maselor a început să scadă , diverse forme de organizare, intensa propagandă pro-pace, etc. au avut un timp efecte beneficie, dar nazismul a răsturnat situaţia. Şi-a găsit aliat în URSS, o structură bazată pe teoria luptei de clasă, adică a răzbunării sociale.
Cum este cu masele astăzi? Nici o societate care nu prosperă, nu este preocupată de educaţie, asistenţă socială, medicală, indiferent de ideologie, de felul proprietăţii se degradează şi masele revin ca un dinozaur gigantic, cum îl vedeam eu pe Godzilla, pe ecrane, în copilărie.
Boris Marian