Eroticoane şi erotologii. Adevărurile ficţionale ale iubirii

Să reciteşti şi să reinterpretezi în secolul al XXI-lea marile romane de dragoste ale literaturii universale, despre care s-au scris mii de pagini, mi se pare un gest de încredere stenică în acea forţă inepuizabilă a literaturii de a rămîne vie şi de a-şi recrea la infinit cititorul, prin jocul liber – nu şi gratuit! – al imaginaţiei, sensibilităţii şi cunoaşterii. Numai dintr-o astfel de „împătimire“ cred că s-a putut naşte volumul Eroticon. Tratat despre ficţiunea amoroasă al Mihaelei Ursa. Practicînd o critică comparativă de interpretare şi de identificare, autoarea reuşeşte să atingă unitatea dintre concept şi sensibilitate, dintre cultură literară şi experienţă personală, pentru a delimita şi a compara ipostaze ale iubirii din marea literatură şi mai ales pentru a intui motivele ce stau la baza empatiei fără seamăn a cititorului de ficţiune amoroasă. Două sînt conceptele fundamentale care constituie axa demersului interpretativ al Mihaelei Ursa: eroticonul şi erotologia. În jurul lor, autoarea naşte o critică în acelaşi timp simpatetică şi hiperanalitică prin care iubirea din cărţi şi iubirea cotidiană şi-ar putea împrumuta nişte grăunţe de adevăr, deşi tocmai acest „adevăr“ pare cel mai greu de (re)cunoscut: „Proiecţiile în care descifrăm, în literatură, femeia sau iubirea sînt tot atîtea […]