„Esenţial e să încep să lucrez fără ca măcar să ştiu încotro mă îndrept“

Un adevărat fenomen, dacă e să judecăm după cifra vînzărilor în Europa (mai bine de un milion de exemplare), romanul neerlandezului Herman Koch explorează, la un prim nivel, vina unor adulţi pentru tragedia pe care ajung să o provoace propriii copii. Adolescenţi debusolaţi, într-o lume în care violenţa se strecoară insidios printre conversaţii amabile şi planuri pentru un viitor confortabil, puştii despre care discută adulţii din Cina deraiază şi aruncă în aer o întreagă lume, atent coregrafiată. Este vorba despre lumea în care coabitează politicieni influenţi, elite sociale şi profesionişti care împărtăşesc un cod strict al aparenţelor aducătoare de capital simbolic şi certitudinea că vor să rămînă pe o orbită exclusivistă, indiferent care ar fi realitatea din jur. Dar dinamitată este şi o altă lume, cel mai adesea invizibilă: a celor vulnerabili, precari şi lipsiţi de apărare, trecuţi, de fiecare dată, în plan secund. Romanul, care problematizeată, în subtext, raportul implicit dintre două medii, dramatic scindate, se construieşte pornind de la un minimum de mijloace. Personajele, doi fraţi (Paul, vocea necreditabilă, turbulentă, care spune povestea, şi Serge Lohman, politician charismatic şi influent) şi soţiile lor, se întîlnesc la o cină într-un restaurant de lux din Amsterdam. După ce trec de […]