ESEU. Mircea ELIADE, A vedea lumea ca in ziua dintii a Creatiei. Pagini despre Brancusi

Mircea ELIADE A vedea lumea ca in ziua dintii a Creatiei. Pagini despre Brancusi Mihai Dascal Editor, Colectia „Orizonturi, mentalitati, civilizatii“, Bucuresti, 2001, 104 p., f.p. A vedea lumea ca in ziua dintii a Creatiei inseamna a urca spre privirea neinstrainata, spre viziunea proprie agricultorilor din neolitic“, a se apropia de piatra cu „sensibilitate aproape religioasa“, „a opera o stramutare a «materiei»“, o coincidentia oppositorum care face sa se identifice in acelasi obiect „«materia» si «zborul», greutatea si negatia sa“, a face din piatra grea zbor al spiritului. Fascinatia pe care a exercitat-o Brancusi asupra lui Eliade se explica – in corespondenta purtata cu Ionel Perlea (care publicase in 1938 o foarte importanta monografie Brancusi), in extrase din jurnal si in schita dramatica in trei acte Coloana nesfirsita (1970) – prin contactul nemijlocit al artistului si „taranului“ roman cu o realitate mitica, arhaica, dar omniprezenta in ascunderea ei, o realitate a comunicarii, continuitatii intre lume si sacralitate. Brancusi nu utilizeaza teme si motive folclorice, nu cauta sa gaseasca o „sursa“ in „creatiile folclorice sau etnografice“, ci „sa descopere sursele lor“. Ascensiunea, inaltarea, zborul „maiastrei“ ca liant intre doua lumi, Coloana nesfirsita, „Axis mundi“ care „sustine Cerul si asigura totodata continuitatea […]