ESEU. Olivia NITIS, Oglinda in fata femeii…

Olivia NITIS Oglinda in fata femeii. Masti si structuri interioare ale femeii in artele vizuale Prefata de Alexandra Titu Editura Triade, Timisoara, 2004, 146 p. Artistii sint, in chip inevitabil, pinditi de narcisism, iar pretuitorii artelor – rosi de indiscretie. O pictura, bunaoara, aduna obsesiile unora si prejudecatile celorlalti, intr-un amestec colorat al manierismelor de tot felul cu exercitiile de sinceritate surprinse pe furis. Viclenia penelului, stiuta ca trompe l’oeil, lasa pe fiecare tablou, indiferent de perioada, o amprenta vag baroca. Un fel de baroc „anistoric“, contrapus unui clasicism inteles ca paradigma culturala, este studiat in cartea de debut a Oliviei Nitis, Oglinda in fata femeii, publicata de curind la Timisoara. Titlul pare o aluzie, peste timp, la Lectia de muzica, pinza lui Vermeer, unde femeii, intoarse, nu i se vede chipul decit rasfrint in oglinda din fata ei. Deosebirea, esentiala pentru studiul de fata, tine de identitatea femeii: nu simplu model pentru artist, ci artist si, uneori, model. Olivia Nitis face, intii, o selectie a „documentelor“ artistice din epoci diferite, ilustrative pentru folosirea oglinzii si a mastii. Oglinda, remarca autoarea, este deseori o forma de refuz al prezentului de dragul viitorului. Masca serveste aceluiasi scop, doar ca refugiul este […]