EVADĂRI DIN BIBLIOTECĂ. Poveste de Crăciun

Pînă să ne afundăm paşii în prima zăpadă, a venit vremea colindelor. De fapt, nimic deosebit faţă de rutina anilor anteriori. Îndată ce intră în funcţiune feericele instalaţii luminoase pe marile bulevarde, melodii specifice Crăciunului încep să răzbată din magazine. Străzile capătă, treptat, acea ambianţă sonoră făcută să activeze tainice reminiscenţe. Înlăuntrul fiecăruia, indiferent de vîrstă, se poate trezi o voce capabilă să îngîne frînturi ale colindelor prinse din zbor, cu încărcătura intactă de emoţii. Există careva lipsit de o atare voce? Ar însemna să fie cineva străin de cea mai durabilă, probabil, dintre bucuriile copilăriei; mersul cu steaua întru lauda minunii de la Bethleem. Pregătirile în vederea „expediţiei“ căpătau proporţii de adevărat eveniment, inaugurat cu o săptămînă, dacă nu chiar mai mult înainte. Doar dacă nu aveai ambiţie te-ai fi mulţumit cu ofertele de-a gata prin prăvăliile cartierului, specializate în decoraţiuni de sezon. Din timp, colectai materialele necesare pentru a confecţiona o stea singulară. Luai papetăriile la rînd ca să procuri hîrtia lucioasă în culorile preferate, apoi căutai baghetele din lemn uşor de tei pentru scheletul în cinci colţuri, în fine substanţele adezive, după care începea migălosul proces al fabricării manuale. Se mai întîmpla să nu ieşi la capăt […]