EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Dragoste şi moarte

Primăvara romană a doamnei Stone (1961, în regia lui Jose Quintero), după romanul lui Tenessee Williams, cu Vivien Leigh şi Warren Beatty, tratează o altă fază a iubirii: una legată de moarte. De altfel, şi Julius Evola vorbeşte, în Metafizica sexului (Humanitas, 1994, traducere de Sorin Mărculescu), despre tema morţii ca fiind legată de cea a iubirii; citînd poezia lui Leopardi Amore e morte, acesta spune că „o dorinţă de moarte“ este „primul efect al unei iubiri adevărate şi puternice“. Apoi, Evola aminteşte de „pulsiunea de moarte, de distrugere, dincolo de «principiul păcerii»“, existentă în individ, despre care vorbeşte freudismul. Karen Stone, personajul interpretat impecabil de Vivien Leigh (o Scarlett O’Hara al cărui tragism sugerat devine aici certitudine), ajunge la sfîrşitul carierei sale de actriţă. Vîrsta de 45 de ani o face să nu mai poată juca rolurile care o făcuseră celebră, precum acela al Rosalindei din Cum vă place… Desigur, în zilele noastre, vîrsta de 45 de ani nu ar fi o dramă. În mai recentul Noul iubit al mamei mele (2008, regia George Gallo), Meg Ryan interpretează un personaj de aproximativ aceeaşi vîrstă cu Karen Stone, care are o evoluţie total diferită – încearcă diverse experienţe noi şi-şi […]