Iaromira POPOVICI

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Iubirea şi binele omenirii

Out of Africa (1985), în regia lui Sydney Pollack, adaptat, în mare parte, după cărţile lui Karen Blixen (numele eroinei interpretate de Meryl Streep), semnate cu pseudonimul Isak Dinesen, Out of Africa, Shadows on the Grass şi Letters from Africa, cîştigător a 7 Oscaruri (printre care cel pentru Cel mai bun film, Cea mai bună actriţă (Meryl Streep) …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Dragoste şi moarte

Primăvara romană a doamnei Stone (1961, în regia lui Jose Quintero), după romanul lui Tenessee Williams, cu Vivien Leigh şi Warren Beatty, tratează o altă fază a iubirii: una legată de moarte. De altfel, şi Julius Evola vorbeşte, în Metafizica sexului (Humanitas, 1994, traducere de Sorin Mărculescu), despre tema morţii ca fiind legată de cea a iubirii; citînd …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Scarlett O’Hara: un posibil personaj perdant

Pe aripile vîntului (Gone with the wind, 1939), în regia lui Victor Fleming (după romanul lui Margaret Mitchell), cîştigător a şase Oscaruri, printre care pentru Cea mai bună actriţă (Vivien Leigh) şi pentru Cel mai bun regizor, a rămas unul dintre cele mai vizionate filme din lume (pare-mi-se, ocupă locul al şaselea în top). În ciuda controverselor pe …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Fecioara-iubită şi prejudecăţile coloniale

Amantul, filmul din 1992 al lui Jean-Jacques Annaud, după romanul cu acelaşi titlu al Margueritei Duras (1984, distins cu Premiul Goncourt), reprezintă o altă „punere în scenă“ a unei poveşti de dragoste pasionale. În Vietnamul aflat sub dominaţie franceză, în 1929, o fată de cincisprezece ani şi jumătate are prima ei relaţie amoroasă cu un chinez de treizeci …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Straturile fiinţei şi convenţiile sociale

Filmul lui Martin Scorsese din 1993, Vîrsta inocenţei (The Age of Innocence), după romanul lui Edith Wharton din 1920 (cîştigător al unui Premiu Pullitzer), este tot un prototip al iubirii pasionale, dar neîmplinite. Newland Archer şi contesa Ellen Olenska, eroii Americii de secol XIX, sînt îndrăgostiţi nebuneşte unul de altul, fără însă a pune în practică ceva …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Pacientul englez. Pasiune şi joc identitar

Pacientul englez (1996, în regia lui Anthony Minghella, după romanul lui Michael Ondaatje) e, pentru mine, mai întîi un film de dragoste. Deşi mai complicat de atît, punînd probleme identitare şi etice, îl consider un posibil prototip al iubirii pasionale cinematografice. Filmul lui Anthony Minghella (cu care, de altfel, acesta a luat Oscarul pentru regie în 1997) …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Ciocolată, atmosferă şi altruism

Un film de dragoste şi... de consum poate fi considerat Chocolat (2000, în regia lui Lasse Hallström, cu Juliette Binoche, Johnny Depp, Alfred Molina, Judi Dench, Lena Olin) – o poveste la limita dintre comedie, romance şi dramă, la care se adaugă o doză de supranatural. Cele două eroine, Vianne şi fiica sa Anouk, sînt aduse de vîntul …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Suflet sălbatic: supranaturalul moral şi grotesc

Filmul cu adolescenţi, dar nu neapărat pentru adolescenţi, pe care îl consider departe de şabloanele pe această temă, este Suflet sălbatic (Wild at Heart), în regia lui David Lynch. Deşi cei doi eroi, Sailor (Nicolas Cage) şi Lula (Laura Dern), par, la o primă privire, să fie reprezentativi pentru imaginarul colectiv legat de adolescenţi, şi anume frumoşi, …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Salvarea lumii, extratereştri şi decoruri avangardiste

Vorbeam în articolul precedent despre Metropolis-ul lui Fritz Lang, care, în 1927, descria un oraş al viitorului, spaţiu folosit de regizor pentru a-şi proiecta antiutopia sa ideologico-religioasă. Şaptezeci de ani mai tîrziu, Luc Besson realiza Al cincilea element, un film de o natură complet diferită (comedie romantică, amestecată cu SF), a cărui acţiune se desfăşoară însă tot în …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Metropolis: revoltă romantică şi salvare mistică

Filmul lui Fritz Lang, din 1927, Metropolis, pune, printre primele, avant la lettre, problemele unei societăţi automatizate. Putem să-i spunem chiar „de consum“, pentru că acţiunea acestuia se desfăşoară în anul 2006, pe atunci o lume a viitorului: Metropolis este un oraş-stat, o corporaţie stratificată, împărţită strict în două nivele – cel de la suprafaţă, inteligentia, gînditorii, planificatorii, …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Solidaritate şi umor

Little Miss Sunshine (2006), regizat de Jonathan Dayton şi Valerie Faris, cîştigător a două Oscaruri (dintre care unul pentru scenariul lui Michael Arndt), este un film care reuşeşte, cred, să găsească „soluţia de supravieţuire“ într-o societate dominată, cu orice preţ, de visul american şi de obsesia cîştigului. Deşi Richard Hoover, tatăl familiei (Greg Kinnear), este autorul unei metode …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Concursuri şi vise

American Dreamz, filmul lui Paul Weitz, cu, printre alţii, Hugh Grant, Dennis Quaid, Willem Dafoe, Mandy Moore, este o altă comedie ce parodiază societatea de consum americană: de astă dată, cea din vremea noastră, dar şi a preşedintelui George W. Bush, a terorismului şi a războaielor din Afganistan şi Irak. Domeniul culturii populare reflectat aici este unul încă …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Unchiul meu de Jacques Tati: vechi şi nou…

Unchiul meu (Mon oncle, 1958) al lui Jacques Tati este prima comedie pe care o includ în seria filmelor ce tratează, într-un fel sau altul, relaţia individului cu societatea de consum. Mai vechi decît Fahrenheit 451 (François Truffaut, 1966), despre care am vorbit în numărul trecut, şi decît Timpuri noi (Modern Times, 1936) al lui Charlie Chaplin, clasicul deschizător de drumuri al genului, filmul …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Fahrenheit 451: totalitarism consumist

Născuţi asasini – am scris în rubrica precedentă – este ultimul dintre filmele anilor ’90 la care mă voi referi, cel puţin deocamdată, în ceea ce priveşte relaţia dintre eroi şi diversele faţete ale societăţii de consum. Nu am epuizat încă – plecînd de la aceleaşi selecţii afective şi deloc exhaustive – filmele dragi mie, aparţinînd altor epoci: …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Un joc grotesc, fără reguli

Filmul lui Oliver Stone, Născuţi asasini (Natural Born Killers, 1994), este ultimul pe lista celor din anii ’90 care tratează efectele societăţii de consum asupra cetăţenilor ei. Intenţionat lăsat la urmă, acesta ocupă o poziţie aparte în raport nu doar cu Fallling Down, American Beauty, dar chiar şi cu Pulp Fiction (Quentin Tarantino este unul dintre autorii …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Cruzime şi logoree

Pulp Fiction, filmul lui Quentin Tarantino din 1994 (care a luat, în 1995, Oscarul pentru Cel mai bun scenariu), găseşte o formulă personală de abordare a societăţii de consum. Postmodern prin excelenţă, acesta ne semnalizează, încă din glosarul ce urmează genericului, conotaţiile termenului „pulp“: cuvîntul înseamnă, pe de o parte, „masă informă, flască şi umedă“ şi, pe de …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Moarte şi showbiz

Filmul Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? (They shoot horses, don’ t they?, 1969), în regia lui Sydney Pollack, cu Jane Fonda, Michael Sarazin, Gig Young, după romanul lui Horace McCoy, este o variantă clasică a antiutopiilor din filme precum Falling Down, American Beauty sau The Truman Show. Dacă ultimele trei producţii menţionate datează din anii ’90, …

Citeşte articolul

Evaziuni şi inocenţe

Forrest Gump – inocentul supravieţuitor

Forrest Gump (1994), filmul lui Robert Zemeckis (regizor, printre altele, al filmelor Romancing the Stone –1984, Who Framed Roger Rabbit – 1988, Back to the Future, II, III – 1989 şi 1990, Contact – 1997, The Polar Express – 2004), începe cu un fulg, alb, care se plimbă peste toate şi sfîrşeşte în cartea lui Forrest (Tom Hanks). …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Revolte şi ratări individuale

Thelma şi Louise, respectiv Bonnie şi Clyde din filmele cu aceleaşi nume se aveau unii pe alţii şi, ca atare, nu erau singuri în faţa lumii ostile, ci în protejata postură de cuplu. William Foster (Michael Douglas) şi Lester Burnham (Kevin Spacey) din Falling Down (în regia lui Joel Schumacher, 1993) şi American Beauty (Sam Mendes, 1998) nu …

Citeşte articolul

EVAZIUNI ŞI INOCENŢE. Bonnie şi Clyde versus Thelma şi Louise

Fac parte dintr-o categorie de oameni pentru care, într-un fel, filmul bate viaţa. Sînt un spectator înnăscut (de fapt, cred că acesta e unul dintre puţinele lucrurile pe care ştiu să le fac bine), pentru că am o nevoie organică de poveste. Mi-e mult mai uşor să supravieţuiesc avînd la îndemînă această variantă de existenţă paralelă, mult mai …

Citeşte articolul