Excrescentele ochiului magic

  • Recomandă articolul
Cea mai importanta calitate a Festivalului National de Teatru de anul acesta a fost propunerea unor variate formule de limbaj scenic, fiecare cu o identitate bine stabilita, reflectind mult mai puternic decit in ceilalti ani o dinamica a fenomenului. Spectacolele de la Sibiu, Pilafuri si parfum de magar, conceput de Silviu Purcarete, si Othello?!, in viziunea lui Zholdak, rescrierea regizorala abracadabranta a Casei Bernardei Alba imaginata de Radu Afrim in Alge, la Teatrul „Andrei Muresanu“ din Sfintu Gheorghe, si agonia cuvintelor in Lectia la Teatrul Maghiar din Timisoara au indus o evidenta schimbare atit a codului teatral, cit si – speram – a receptarii, demonstrind inca o data, daca mai era nevoie, ca obsesia capitalei ca unic spatiu de cultura este complet falsa. Se poate face teatru foarte bun si in alte orase, important este sa ai cu cine. Sectiunea off a adus in centru spectacole vii si moderne, cu o miza interesanta (Deseuri – regia Ana Margineanu, Drept ca o linie – regia Radu Apostol), pliate pe un discurs novator, asumat fara inhibitii. Spectacolul lui Purcarete, Pilafuri, dupa Cartea celor o mie si una de nopti, musteste de o imaginatie debordanta si suculenta, de un miez al fabulosului care […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }