Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Execuţia lui Mihai Botez. Disidentul transformat în agent al Securităţii
- 11-01-2013
- Nr. 656
-
Gabriel ANDREESCU
- AVANPREMIERĂ
- 9 Comentarii
Cariera lui Mihai Botez are şi elemente care făceau plauzibile contactele lui cu Securitatea. Matematician talentat, lucrase de tînăr într-un domeniu în care şcoala românească obţinuse succese. A beneficiat de contextul, sau de norocul, să se facă remarcat. Şi-a susţinut teza de doctorat la Centrul de Statistică Matematică al Academiei Române, la 26 de ani, şi l-a cunoscut pe Mircea Maliţa, atunci adjunct al ministrului Afacerilor Externe, care l-a propus pentru CEPECA – Centrul pentru perfecționarea cadrelor de conducere din întreprinderi din București, înființat pe baza unui acord tripartit dintre Guvernul român și două Agenții specializate ale ONU, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) și Biroul Internațional al Muncii (BIM). În 1970, Mihai Botez s-a înscris în PCR din motive numite, chiar de el însuşi, mai degrabă oportuniste. Cu ajutorul lui Malița, devenit între timp ministrul Învățămîntului, înființează Laboratorul de Cercetări Prospective al Universității din București, unde va scrie un apreciat curs de metodologie a studiilor de prognoză. În 1974, la propunerea Federației Internaționale a Studiilor asupra Viitorului, Laboratorul de Cercetări Prospective devine Centrul Internațional de Metodologie a Studiilor asupra Viitorului și Dezvoltării, afiliat Universităţii din Bucureşti. Conduce Centrul pînă în anul 1977, cînd, după cutremur, acesta a fost […]
In urma cu ceva mai bine de doi ani, cu ocazia lansarii volumului “Eu, fiul lor” , medii online au reluat Prefata la care se face referinta mai sus. M-a interpelat modul descalificant in care autorul (R.I.) a inteles sa-si “onoreze” responsabilitatea editoriala in referintele care-l privesc pe Mihai Botez. In comentarii atit pe blogul “fiului lor” cit si la Portret in picioare (autor L.A.) din grupajul dedicat aparitiei editoriale de catre OC (#544) am semnalat (fara ecou la cei in cauza) niste aspecte evidente ale modalitatii neprofesionale in care editorul il incrimineaza (“incrimineaza”) pe Mihai Botez. Doar reaua-credinta ori resorturi psihanalitice (desi mai exista un tert inclus…) poate/pot explica gestul lui R.I de a dresa rechizitoriul (nu “inchizitoriul”, cum se prezinta mai sus) referitor la Mihai Botez in dispretul unui probatoriu onest si concludent. E o marunta mingiiere sa constat ca un specialist al dosarelor de talia d-lui Andreescu pune spotul pe incropeala editorului folosind si terminologia adecvata. Si, iata , nici asta nu-i chiar de neglijat, ni se ofera , dostoievskian, si un pentito cu regrete tardive , binevenite, totusi.
Daca admitem ca marea majoritate a oamenilor intreprind actiuni intr-o anumita logica, in scopuri anume, pentru a obtine sau a realiza ceva e interesant de analizat ce anume a obtinut Mihai Botez prin asa zisa colaborare cu securitatea? Se stie ca: isi pierduse dreptul de a preda la universitate; a fost „exilat” la Tulcea; i s-a refuzat de vreo 30 de ori dreptul de a calatori la diferite evenimente universitare din strainatate la care fusese invitat; cand in sfarsit a primit aprobarea si a plecat, i s-a inscenat in tara un proces – asta ca sa il impiedice sa se intoarca; nici material nu statea mai bine – nu avea casa si statea cu niste rude. Daca intr-adevar a fost turnatorul si colaboratorul pe care il descriu unii, sau era masochist sau avea o profunda convingere despre utilitatea Securitatii ca institutie.
Stimate domnule Andreescu, aveti desigur dreptate. Nu trebuie sa ne impiedicam sa-i judecam moral pe altii (fiecare avem acest drept, e treaba noastra cum il folosim), eu am spus doar ca nu am nici datele necesare, nici competenta „morala” pt. a ma pronunta etic intr-un caz ca acela al lui Mihai Botez.
Ginduri bune, de asemenea,
Paul Cernat
Stimate domnule Cernat,
Aveti caderea sa judecati lumea, deci si pe dl Botez. Fara aceasta ”cadere”, circumscriind tot timpul, cum am mai privi cu ochii mari la lume? Si ca intr-o multime de alte cazuri, nu avem completul control al situatiilor fata de care ne exprimam. Dar nici sa vorbim doar despre ce este legat strict de ultra-specialitatea noastra nu reprezinta o cerinta rezonabila.
Conteaza buna credinta si efortul de a cunoaste. Reactia dstra le exprima pe ambele.
Cu bune ginduri,
Gabriel Andreescu
Domnule Andreescu, aveti dreptate si in privinta „preluarii necritice”, si in privinta lipsei mele de „agenda ascunsa”. Adevarul e ca m-am pripit sa ma pronunt intr-un domeniu unde nu aveam nici caderea, nici informatiile necesare sa o fac. Imi cer, de aceea, iertare si fatza de memoria lui Mihai Botez, si fatza de cei care i-au fost aproape in timpul vietii.
In definitiv, nu stiu ce mi-ar fi dat caderea de a ma erija in judecator/procuror moral al acestui om de exceptie, cu o biografie frinta si care ne-a parasit prea devreme. O asemenea calitate imi repugna, si cred ca cei mai in masura sa se pronunte dpdv etic in asemenea cazuri sint (dupa o informare completa si complexa!) doar opozantii de atunci sau/si victimele directe ale represiunii.
Imi mentin rezerva morala doar impotriva celor care dau azi lectii de integritate in timp ce le sint acoperite – in interese nedivulgabile – scheletele din dulap. Eventualele reglari de conturi intre cei care l-au cunoscut pe Mihai Botez nu sint problema mea.
In Arhiva istorica a Europei Libere, ce poate fi consultata la europalibera,org, se pot auzi mai multe inregistrari, din anii ’80, cu si despre Mihai Botez. Europa Libera si directorul ei de atunci, Vlad Georgescu, il pretuiau si il sustineau pe Mihai Botez, ca una dintre putinele voci critice fata de regimul comunist de la Bucuresti.
Vlad Georgescu – „Savantul român Mihai Botez despre relațiile româno-americane” (editorial) – 18 februarie 1986
http://www.europalibera.org/content/article/2154235.html
Vlad Georgescu: Mihai Botez (Editorial) – 12 decembrie 1984
http://www.europalibera.org/content/article/2152746.html
1987 – Actualitatea românească: despre și cu matematicianul Mihai Botez – interviu cu Mihai Botez, 14 septembrie 1987
http://www.europalibera.org/content/article/2165989.html
Sa se fi inselat Europa Libera?
Vlad Georgescu rostea de la microfonul Europei libere, in 1984, urmatoarele cuvinte, punand in relatie contestarea regimului – in acei ani – de catre Mihai Botez, cu actiunile antiregim ale lui Dorin Tudoran.
Citatul
http://www.europalibera.org/content/article/2152746.html
„Mihai Botez, unul dintre cei mai bine cunoscuți constestari români, este din nou în primejdie. De această dată regimul nu se mai mulțumește cu marginalizarea, cu presiunea psihologică, ci a trecut la acțiuni de intimidare fizică. S-a aflat în Apus că într-o seară, pe la ora 10, pe cînd se întorcea acasă, a fost lovit cu brutalitate în piept, în dreptul inimii, cu un box de metal. Și înjurat, desigur, și tratat de vîndut. Vîndut cui ?
Pentru cine urmărește cu atenție scena românească, acțiunea de contestare a lui Mihai Botez apare, teoretic cel puțin, drept forma cea mai eficace, poate, de disidență. […] Mihai Botez pare să sugereze o formă mai subtilă, mai greu de reprimat, și dacă ar fi urmată de un număr mare, mai eficientă în lupta de nepierdere a speranței.
In mai multe scrisori deschise, începînd cu anul 1979, el a cerut concetățenilor săi să-și ridice capul, să privească, să capete curaj, să învețe chiar a rosti „Nu” „Nu vreau” fără ostentație, fără acțiuni colective, fără violență. Pentru Mihai Botez, „Nu vreau” înseamnă în primul rînd a renunța la minciună, a spune adevărul pe față. Și de ce nu ?
Ce ar pierde cărturarii noștri care se tîrăsc astăzi în genunchi pentru un ciolan din ce în ce mai mic, mai fără carne, ce ar pierde dacă s-ar decide în sfîrșit să spună „Nu mai vreau” ? Ce vor pierde? Cu tot tîrîtul în genunchi, cu toată mîna întinsă, tot în frig vor locui, tot la cozile de mizerie vor trebui să stea, ei, familiile și prietenii lor. Lingușirea nu i-a scăpat pe Bogza, Jebeleanu, Ștefan Pascu, Malița, Macovescu, Cristofor Simionescu de marginalizare.
Mihai Botez socotește că în condițiile de astăzi, contestarul își poate impune punctul de vedere. Iată ce spune el într-un text recent: „N-am să încetez niciodată să repet că ceea ce am vrut a fost să demonstrez, cu sacrificiul unor ani buni din viața mea, că se poate trăi în România de astăzi și fără să te tîrîi în genunchi. Dacă lupt pentru ceva, lupt pentru respectarea drepturilor mele de cetățean care nu aplaudă puterea”.
Se înțelege că există o singură condiție pentru succesul unei asemenea acțiuni individuale. Și anume aceea ca individul contestatar să nu rămînă singur. […]
Sînt puțini astăzi cei care au curajul lui Mihai Botez. Printre aceștia ar trebui să-i menționez mai ales pe Dorin Tudoran, al cărui volum de poezii, în manuscris, l-am citit zilele acestea cu emoție. Puținătatea le face curajul cu atît mai demn de respectat. Cum scria recent Mihai Botez: „Nu mi-e frică, cum nu mi-a fost niciodată. Știu bine că nu trebuie să mă aștept la bomboane și felicitări pentru ceea ce fac”. (fragment din Vlad Georgescu, „România anilor ’80”. Texte antologate de Gelu Ionescu. Editura Jon Dumitru, München – București, 1995, pp. 108-109).
Dezordinea logica a articolului se datoreaza, cel putin in parte, faptului ca este de fapt un rezumat al textului publicat de Dl. Gabriel Andreescu in trei numere din Cotidianul.ro in 2010. In acel text Dl Andreescu examineaza file din dosarul Tudoran in care sunt relatate dialoguri dintre Mihai Botez si ofiteri (sau numai un ofiter) de Securitate. Pentru cineva care citeste textul fara prejudecati, este limpede ca Mihai Botez furniza informatii utile securitatii. Pentru Dl. Gabriel Andreescu, Mihai Botez avea \\\”scapari\\\”, era \\\”ludic\\\” si \\\”fin\\\”. Prilej pentru dezbateri. Sau, si mai bine, ocazia de a o lasa balta, ridicand din umeri si simtind un inceput de greata.
i-o scriu *chiar asha*: cum ca-i suficient de *ipocrit* ca sa vaza paiu’ din ochiu’ unui altuia, uitand (desigur, cetitoru’ e un „orb”, un surd, un *amnezic*) c-a sugerat *chiar dansul*, fara de probe, ca Andrei Plesu, asha & pe dincolea…
Io numa’ atata am avut da scris: ca lumea (cetitoru’, adica, al dreakului!) „vede” & *nu uita*…Shi, uite, o *sumedenie* da scrieri „docte”, „academice”, nu ti „spala”, neam! de ce-ai putut scrie *odata*…
Nea Marin
Un text dezlanat, haotic, din care pare sa rezulte ca Dl. Andreescu crede ca Dl. Radu Ioanid il acuza, postum, pe Mihai Botez de colaborare cu Securitatea. Nu rezulta nici macar care este personajul principal al povestii: Mihai Botez sau Radu Ioanid? Nu este clar nici daca Mihai Botez a colaborat cu Securitatea, ca atatia alti \”oameni de bine\”, unii dizidenti, nu-i asa, din Romania.