Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Existăm pentru a fi insultaţi“1
- 18-02-2010
- Nr. 513
-
Alexandru MATEI
- POLEMICI
- 4 Comentarii
În primul număr al revistei Apostrof din 2010 (236), doamna Marta Petreu mă atinge cu un text intitulat „Dl Alexandru Matei, retraducător (al unui text românesc) al lui Cioran din franceză în română“. Îi mulţumesc pentru atenţie, desigur. O asigur că aliajul stilistic oximoronic (pentru că sînt un „domn“ „obraznic“, ceea ce mă face să roşesc) m-a marcat. Eu n-o să o iau la mişto pe doamna Marta Petreu. Nu mai am de mult iluzii asupra polemicilor, de la noi şi poate de aiurea. Deşi cred că una e să faci pe cineva ignorant, şi altceva obraznic, ştiu că, de multe ori, luate de valul aceleiaşi bile, ele devin miscibile. Ok. Am publicat în Observator cultural un eseu despre ediţia franceză a Schimbării la faţă a României. Prima versiune a textului este scrisă în limba franceză. Am tradus şi am scurtat această versiune pentru a obţine textul pe care l-a citit domnia sa. Din punct de vedere filologic, practica incriminată – retraducerea din limba franceză a unor fraze din Schimbarea la faţă a României – este, într-adevăr, de condamnat. Practic, nu am comis nici un contrasens. Cititorul nefilolog nu a fost indus în eroare. Dimpotrivă, însă, există (probabil nu […]
Tocmai asta e problema, d-le Matei ca asociezi cuvintele fara sa le intelegi si o faci in contexte complet eterogene. Daca Cioran vorbeste de spirit si Hegel vorbeste de spirit, Cioran e hegelian, nu? Haios cum gandesti. Oricum Cioran ar fi fost mandru de descrierea Martei Petreu „o carte distructiva”. Tocmai la adresa iluminismului, statului de drept samd. la care d-na Petreu subscrie, din cate mi se pare. Se pot da nenumarate citate.
Orice filozof are un concept primordial, aplicat la vreo realitate (e.g. Romania), ceea ce nu e neaparat vreo cale de acces catre universal. La Cioran conceptul asta e forta, exprimata sub forma vointei – chestie preluata de la Nietzsche si urmasii sai (e.g. Klages). La comunisti, forta are un scop; la Cioran, e actualitatea puterii vitale, singura sursa si singurul scop in sine. Textul lui Cioran nu e deloc dialectic, ci afirmativ; el afirma la tot pasul cu grade de intensitate paroxistica numai formele si valorile vitale: delir, virtualitate, metamorfoza, salt, ritm, frenezie, natiune-imperiu, agresiune, onoare, hegemonie, triumf. Chiar atunci cand pare ca argumenteaza, numai asta face, se exprima liric.
Uite si un citat despre comunism ca forma a universalismului (care e la randul sau e o ideologie obiectiva, nu o traire concreta si intensa cum vrea Cioran): „Pluralismul si divergenta natiunilor explica de ce nu sint valabile decît solutiile specifice. Daca ar fi posibila o solutie universala precum crede comunismul, atunci conflictele internationale s-ar diminua intr-o masura neasteptata. Lupta pentru hegemonie s-ar termina in favoarea aceleia care a avut prioritatea sistemului. … Lumea numeste idealism aceasta nevoie de a da o justificare abstracta dramelor. Faptele istoriei concrete nu ramin mai putin o proba impotriva idealismului.”
Asa ca n-ai nimerit-o nici d-ta nici Madam Petreu (daca ai citat corect). Comunismul s-a impus violent ca fapt, insa propune macar pe hartie un ideal si se considera obiectiv, logic necesar. Natiunea la comunisti e doar un mijloc de construire a socialismului, si inca unul dubios chiar in cadrul acestei ideologii; la Cioran o afirmare inalta a vietii. E cu totul altceva! Ca exista forme superficiale, sau unele mijloace comune de manifestare, e deja copilaresc. Mi-a fost dat sa aud si o comparatie intre Cioran si Ceausescu… jalnic.
O carte distructiva, asta spune Marta Petreu ca e cartea lui Cioran. Eu nu cred asta. Cartile nu sunt distructive decat atunci când ceva e pe cale sa se distruga. De aceea, cred ca Schimbarea … e o carte importanta, simptomatica, ceea ce inseamna tocmai ca nu e distructiva. Contine idei care nu au @alimentat@, ci care circulau prin mintile multora și mi circula incă și astăzi. idei care nu sunt accidentale, ci permanente, in grade de intensitate diferita.
Si, da, Cioran e un dialectician, în linia Hegel-Marx-Lenin, si un stilist tirziu-romantic. Luminist, pentru ca vizeaza identificarea românescului cu universalul. Marxist și leninist, pentru că vede o revoluție ca sigura cale de acces la universal. Toate cuvintele sunt preluate de la alții, din diferite cărți. Cred că nu dvs, Agonistul, ați inventat cuvântul logografie.
„In acel moment, ele nu mai sint ideile mele, ci si ale mele. Oricine le poate share-ui”.
SHARE-UI! La Observator Cultural au fost concediati redactorii si corectorii? Este editat cumva de un colectiv muncitoresc, care se schimba de la o saptamana la alta — precum Cotidianul, sau Suplimentul de Cultura? Tovarasi…
Cat despre continutul ridicol al articolului. „Cioran apare astfel un dialectician (marxist) luminist – marcat insa de o matrice stilistica mesianica, tirziu-romantica” – un amestec absurd de cuvinte preluate de la altii. Logografie naiva.
Ultimele doua propozitii, domnule Matei, imi arata ca nu ati citit monografia pe care Marta Petreu a dedicat-o acestei carti a lui Cioran. Mai cititi, domnule, fie ca sunteti de acord cu ce zice, fie ca nu.