Odată ce am admis că media digitală are potențial artistic, se naște în mod spontan o întrebare: cum se va poziționa în raport cu formele de artă consacrate. Anumite perspective spun că le va înlocui și alte voci speculează că vor coexista. Proiectul despre care o să discutăm aici demonstrează că este foarte posibil ca cele două categorii să fuzioneze.
Între două pastile este un concept artistic experimental, care îmbină cu foarte mult succes teatrul și tehnologia digitală. Spectacolul explorează depresia, atît ca experiență individuală, cît și în perspectivă socială. Artiștii pun sub semnul întrebării modul în care această temă este abordată în societatea românească, reușind să deconstruiască greșeli de percepție larg răspîndite. Facultatea de Psihologie a Universității București a găzduit pe data de 6 iunie, în cadrul Galei Persoanelor cu Dizabilități, cea mai recentă reprezentație a spectacolului.
Proiectul artistic utilizează tehnologii de realitate augmentată pentru a conecta experiența multimedia cu evenimentele care au loc pe scenă, în plan fizic. Infrastructura digitală necesară pentru a pune în scenă piesa a fost dezvoltată de Augmented Space Agency. Scena devine un spațiu de tranziție, la granița dintre universul material și cel virtual. Personajul principal, interpretat de Marian Olteanu, interacționează cu holograme ale unor personaje supranaturale. Planul digital conturează universul interior al protagonistului, iar toate personajele care apar în acest spațiu sînt întruchipări alternative ale depresiei.
Prin felul în care este conceput, spectacolul reușește să creeze o legătură între dimensiunea virtuală și cea materială, astfel încît să fie percepute ca existînd în același spațiu fizic, făcînd parte din aceeași realitate. În acest sens, elementul cel mai important (și mai dificil de obținut) este reprezentarea interacțiunii dintre aceste lumi.
La nivel vizual, coerența celor două planuri este construită prin integrarea dimensiunii materiale în cea digitală. Actorul, prezent în formă fizică în sală, este scanat 3D în timp real, astfel încît să apară și în plan digital sub formă de hologramă. În acest fel este construit un efect de interacțiune fizică între el și personajele imateriale. Holograma depresiei a fost construită pornind de la o înregistrare a actriței Letiția Vlădescu, dar la momentul reprezentației acest personaj exista numai în format electronic.
Un alt element care conferă continuitate între lumi este interacțiunea vocală. Actorul, prezent în formă fizică în sală, poartă un dialog cursiv cu personajele digitale. Cu toate că la nivel vizual există o aparentă bifurcație, planul auditiv mediază între cele două lumi și dă coerență universului dramatic.
Conținutul multimedia este realizat în timp real, ceea ce conferă naturalețe comportamentului personajelor digitale. Echipa tehnică este formată din doi designeri de imagine, Cinty Ionescu & Dan Făcăeru, și un designer de sunet, Sorin Păun. Aceștia construiesc habitatul digital pe parcurs și propun o abordare performativă a proceselor tehnice în regia de teatru. Mesajul piesei și modul în care este esențializată experiența depresiei au fost inspirate de un proiect de cercetare elaborat. Regizoarea piesei, Cinty Ionescu, a documentate acest proiect intervievînd persoane care s‑au confruntat în mod direct cu depresia. La finalul acestei etape au rezultat aproximativ 90 de ore de video, iar o parte dintre aceste înregistrări au fost prelucrate sub forma unui documentar interactiv, care poate fi accesat pe adresa www.fataascunsa.ro.
Fața ascunsă este o platformă digitală care mediază accesul audienței la materialul video. Spre deosebire de un documentar clasic, acesta nu are o cronologie liniară. Utilizatorii pot accesa direct secvențele pe care le consideră cele mai relevante, în funcție de titlu și categorie. Există secțiuni informative, care tratează teme precum ce este depresia sau cum se manifestă primul episod depresiv? Apoi, există categorii cu sfaturi pentru persoanele care se confruntă cu această provocare și pentru cei din jur. Nu în ultimul rînd, platforma include o secțiune care împarte interviurile pe criterii de analiză a limbajului, în funcție de cuvintele folosite mai des. În acest mod se pot observa anumite recurențe. Printre termenii care se regăsesc în cele mai multe înregistrări se numără panică (14), stigma (17) și ajutor (37). Într-o notă mai optimistă, și cuvîntul avocado (2) a reușit să se facă remarcat.
Pentru că tocmai ce am discutat despre modul în care sunetul conferă continuitate unei experiențe digitale, nu pot să nu remarc faptul că același principiu se aplică și în cazul documentarului. Website-ul are o coloană sonoră ce rulează pe fundal pe tot parcursul vizitei, chiar și atunci cînd utilizatorul se mută de la un video la altul. Amintind acest detaliu, insist să fac o recomandare explicită de a activa coloana sonoră, chiar dacă, în principiu, această funcție este opțională.
Așadar, Între două pastile creează o mediere convingătoare între spațiul digital și realitatea materială. Proiectul folosește astfel de tehnici pentru a transmite un mesaj social de actualitate într-un mod expresiv. Piesa de teatru multimedia demonstrează că arta digitală poate exista în simbioză cu formele culturale consacrate.