În cultura noastră există un ideal, poate chiar nedeclarat, al calculatorului antropomorfizat. Inteligența artificială aspiră spre o replicare a modului de gîndire uman. Același tip de abordare se regăsește și la nivel estetic: modul în care se comportă un software imită din ce în ce mai fidel principiile umane de interacțiune. O mare parte dintre eforturile de cercetare și dezvoltare se duc în direcția aceasta.
Pînă la acest moment, comunicarea om‑computer avea un caracter puternic vizual, iar monitorul era o parte nelipsită a experienței digitale. Această soluție are multe avantaje: oamenii procesează mai repede informația vizuală, este posibil să afișezi mai multe informații, în același timp pe ecran, și este o formă de comunicare mai precisă.
Ca să înțelegeți la ce mă refer prin precisă, o să vă povestesc despre ziua cînd stăteam cu o prietenă pe canapea și purtam o discuție. La un moment dat, eu am spus: „Mă stresează zgomotul ăsta!“, iar prietena mea m-a întrebat: „Care zgomot?“. În urma conversației, m-am convins că ea nu auzea același sunet, și am realizat că nu pot face nimic în privinţa asta. Dacă nu aude sunetul, nu-l aude și pace! Dacă era vorba despre o informație vizuală pe care să nu o remarce, ar fi fost relativ simplu: puteam să arăt cu degetul. Dar dacă e vorba despre un sunet, devine imposibil să i-l arăți cuiva.
Așadar, informația vizuală este cea mai eficientă cale de comunicare și, din acest motiv, calculatoarele au fost construite în jurul unor interfețe grafice. Și totuși, în ziua de azi, simplul transfer de date informaționale este deja fluid și ușor de realizat. În acest punct, calculatoarele încep să adreseze și alte feluri de nevoi, mai profunde, din punct de vedere emoțional. Una dintre aceste nevoi este aceea de interacțiune umană, experiență care ar putea, ipotetic, să fie complet replicată de un robot.
Cea mai simplă și mai naturală formă de interacțiune interumană este vorbitul. Oamenilor, de obicei, le place să vorbească unii cu alții, iar pentru a putea deveni antropomorfe cu adevărat, calculatoarele trebuie să preia și această funcție. În acest context, se fac eforturi din ce în ce mai substanțiale pentru a învăța calculatoarele să vorbească. Se dezvoltă așa-numitele interfețe conversaționale – care deocamdată se exprimă cam la nivelul unui cimpanzeu mediocru, dar în mod sigur vor evolua.
Forma cea mai simplă de interfață conversațională sînt roboții de chat (chatbots). Aceștia pot comunica doar în scris. Se pot dovedi utili în unele situații, de exemplu pot oferi suport tehnic pentru cazuri de rutină. Însă un astfel de chatbot nu reușește să creeze iluzia unei interacțiuni umane autentice.
O variantă mai avansată de interfață conversațională sînt asistenții vocali. Aceștia au capacitatea de a vorbi cu voce tare și de a descifra comenzi vocale. Cele mai populare specii de asistenți sînt Google Assistant, Siri, Amazon Alexa și Cortana – practic, aproape toate companiile mari de software și-au dezvoltat propriul specimen. Orice smartphone obișnuit poate invoca cel puțin unul dintre asistenți, nu este nevoie de un echipament foarte sofisticat pentru a accesa acest tip de serviciu.
Asistenții sînt utili pentru a rezolva sarcini de bază, precum a verifica știrile meteo, a căuta informații pe Google sau a da drumul la muzică. Majoritatea nu sînt însă prea spontani. De foarte multe ori, cînd îi întrebi ceva mai neobișnuit, îți repetă mecanic ideea că nu au înțeles, și te roagă să le mai spui o dată. În starea în care se află acum tehnologia, interacțiunea cu asistenții vocali devine frustrantă pentru oricine, mai devreme sau mai tîrziu. Nu degeaba sînt așa de bine antrenați pentru a da răspunsuri diplomatice la insulte.
Unii asistenți sună ca desenele animate dublate în română – absolut penibil și artificial. Dar, în alte cazuri pot avea reacții surprinzător de autentice. În orice caz, se fac eforturi importante pentru a rafina acest fel de tehnologie. Pe lîngă inginerii care încearcă să extindă abilitățile de învățare ale asistenților, încep să apară designeri profesioniști de interfață conversațională. Dacă evoluția acestei tehnologii va continua în acest ritm, poate vom ajunge să experimentăm în mod direct realitatea din filmul SF Her – în care un tip se îndrăgostește de un robot care suna ca o femeie. Designerii de interfață conversațională au rolul de a construi charisma roboților și de a scrie replici coerente cu personalitatea pe care o creează. Iată o idee de job pentru absolvenții de Litere care spun că nu își găsesc pe domeniul lor.