Fals jurnal à rebours

Michel Tournier Jurnal extim Traducere din limba franceză de Radu Sergiu Ruba Editura Humanitas, Colecţia „Memorii/Jurnale“, 2009, 166 p.   Un jurnal intim devenit carte este, brutal spus, o invitaţie la voyeurism. Pe deasupra, dacă autorul, în viaţă fiind, a avut şi gustul narcisic de a-şi exhiba micul univers interior, în care se strecoară volens-nolens aerul epocii, amiciţiile şi inamiciţiile, preferinţele şi antipatiile, evenimentele mai mari ori mai mărunte, numele şi modelele momentului, ne regăsim firesc în intimitatea celui ce devine mai mult decît un nume de pe-o carte. În faţa Jurnalului extim al lui Michel Tournier, am avut o senzaţie difuză de déjà…lu: într-una din prozele mai vechi ale autorului, Fata şi moartea, joaca preferată a Mélaniei este să privească ore în şir prin gemuleţele colorate de deasupra scării la grădina care se metamorfozează spectaculos: prin sticla albastră, capătă adîncimea misterioasă a genunilor marine, prin cea roşie străluceşte incandescentă, prin cea gri se acoperă de pulberea fină a plictiselii…   Din înaltul unei vîrste pe care clişeul o împodobeşte cu adjective precum „respectabilă“ şi al unei cariere presărate cu succese mai răsunătoare sau mai palide, Michel Tournier scrie jurnal, exersîndu-se în direcţia inversă, pe care ne-o anunţă încă din […]