Fantasmele identitatii nationale

Lume de la confluenta imperiilor, Europa Est-Centrala este un teritoriu labil in care diferite spectre identitare isi disputa intiietatea: national, federal, liberal, social-democrat sint, de altfel, si principalele cuvinte-marca ale epocii contemporane, nu numai ale premiselor ei. Am asistat in urma cu putin timp la aparitia unui nou partid pe scena politica romaneasca, Partidul Social Democrat, realizat prin contopirea (vreau sa spun: fuziunea) Partidului Democratiei Sociale din Romania cu Partidul Social-Democrat Roman, cosmetizare conceptuala cu bataie. Si duo dicunt idem non idem est: PSDR, afiliat Internationalei Socialiste, ar avea, prin garantia sa fuzionala, capacitatea sa ajute PDSR la intrarea in aceeasi organizatie, deci ar putea aduce sprijinul mult dorit unui soi de recunoastere occidentala in lumina Congresului internationalist de la Lisabona. PSD uzeaza de un concept cu pedigree; pe linga faptul ca se indatoreaza, din punctul de vedere al denumirii, gruparii lui Titel Petrescu, la rindul ei disociata in intentie de comunistii tancurilor sovietice in 1945, noul cognomen ar putea fi o punere in practica a ceea ce s-a zis la revolutia de la televizor: „neintinarea idealurilor comuniste“. Ceausescu le intinase, era deci timpul ca adevaratii comunisti sa se suie in trenul istoriei. Numai ca acum adevaratii comunisti se cheama […]