Fascinaţia „scenei originare“

Provenit dintr-o familie de „grămătici“ şi organişti, avînd, la rîndul lui, o formaţie muzicală, filozofică şi literară, Pascal Quignard alege pentru cele două cărţi ale sale care vorbesc despre „lumea sexuală“ – Le Sexe et l’effroi şi La Nuit sexuelle – acelaşi format de „livre d’orgue“ (cum spune autorul) şi acelaşi fond negru. La Nuit sexuelle (Flammarion, 2007), carte-album publicată în condiţii grafice excepţionale, a văzut lumina tiparului, la scurtă vreme, şi în versiune românească (în traducerea lui Vlad Russo), la Editura Humanitas Fiction (în 2008). Noaptea sexuală, ediţia românească, reproduce grafic cu fidelitate ediţia originală, inclusiv ilustraţia de pe copertă (Giuseppe Maria Crespi, Cupidon şi Psyche, secolul XVIII), propunîndu-ne, aşadar, o splendidă carte-obiect, solemnă şi gravă precum „un livre d’orgue“.   Pascal Quignard,  Noaptea sexuală, Traducere de Vlad Russo, Editura Humanitas Fiction, Bucureşti, 2008, 280 p.     De altfel, statutul acestei cărţi este unul ambiguu, situat între albumul care adună o colecţie impresionantă de ilustraţii (picturi, gravuri, stampe japoneze şi chinezeşti) erotice şi eseul literaro-filozofic care glosează pe marginea imaginilor picturale din toate epocile şi spaţiile culturale. Cuvînt şi imagine, Noaptea sexuală – deşi sondează, plecînd de la imagine, tocmai ceea ce e anterior limbajului, acea „scenă originară“ […]