Fenomenul Mephisto

17 minute de aplauze La Teatrul Naţional din Budapesta, după premiera din 10 mai a piesei Mephisto, în regia lui Róbert Alföldi, s-au jucat zece spectacole. Sîmbătă, 22 iunie, a avut loc ultima reprezentație. Cele peste 600 de bilete s-au epuizat în cîteva ore după ce fuseseră puse-n vînzare – multă lume a plîns, regretînd că n-a ajuns să intre în sală. Actorii au jucat ca, poate, niciodată pînă acum, şi-au depăşit cu mult propriile limite – mare parte din ei au jucat pentru ultima oară pe scena Naţiona­lului budapestan. Dacă Róbert Alföldi nu mai e director, pleacă şi ei, fiecare unde poate. Se destramă o trupă de zile mari, o trupă care, din rîndul publicului spectator, a reuşit că coaguleze o comunitate a iubitorilor de teatru. În timpul spectacolului, tensiunea de pe scenă şi din sală era la maximum. Au urmat 17 minute (cronometrat!) de aplauze. Apoi o tăcere profundă şi lun­gă…, mai lungă decît veacul. Fiecare spectator a ridicat pînă la nivelul ochilor (să nu se vadă potopul de lacrimi…, și nici ei să nu vadă lacrimile actorilor de pe scenă) o foaie de hîrtie A4, pe care scria „Mulţu­mim!“. La galerie, pe cele trei afişe imense se […]