„Fenomenul transparenţei“ şi reprezentarea fotografică a lumii

Scriitor român de anvergură europeană, convertit la proză în 1976, după o lungă perioadă în care a scris poezie (există, în arhiva sa, manuscrisele unor volume inedite de poezii, pregătite de el pentru tipar), Gheorghe Crăciun este autorul unei opere impresionante prin cuprindere şi prin varietate. Poezie, roman, teoria literaturii, critică literară, publicistică pe teme culturale, dar şi de actualitate politică şi socială, iată tot atîtea genuri cărora scriitorul le-a conferit strălucire prin forţa cuvîntului său. Nonconformist fără să fie nihilist, original şi profund, capabil să creeze idei – cartea lui, Aisbergul poeziei moderne este cea mai bună dovadă – şi cu o irepresibilă vocaţie a construcţiei, Crăciun a refuzat cu obstinaţie cărările bătute, reţeta şi spiritul de gaşcă. A fost, în special după dispariţia prietenilor săi Ion Dumitriu, Mircea Nedelciu, Ioan Flora, un solitar structural, animat însă de un intens cult al prieteniei, absorbit de pasiunea pentru literatură, scindat la propriu şi la figurat între Braşov şi Bucureşti. Romanul Acte originale. Copii legalizate (variaţiuni pe o temă în contralumină), publicat în 1982, la Editura Cartea Românească, constituie debutul său editorial, după şase ani de la momentul convertirii la proză şi după ce, în 1979, îi oferise lui Mircea Ciobanu […]