Feria del Libro de Guadalajara – o sărbătoare a intelectului

Pentru cine ştie cum arată Tîrgul de Carte de la Frankfurt – ca spaţiu şi ca număr de evenimente – va fi uşor să-şi reprezinte amploarea FIL – Feria Internacional del Libro de Guadalajara –, considerat cel mai mare eveniment cultural al lumii hispanofone. Destinat deopotrivă profesioniştilor industriei cărţii şi publicului cititor – care are acces liber în toate cele nouă zile de tîrg –, FIL aduce laolaltă scriitori din toate colţurile lumii, editori, traducători, critici şi agenţi literari, jurnalişti (sosiţi la Guadalajara într-un număr impresionant!), cititori de toate vîrstele, alături de universitari şi reprezentanţi ai administraţiei locale şi centrale. Fiind rezultatul unei colaborări public-privat, FIL este posibil şi datorită implicării Universităţii din Guadalajara în organizarea acestui eveniment cultural de mare calibru – acum 31 de ani, Universitatea din Guadalajara a iniţiat FIL, aşteptat an de an de toţi cei pentru care cartea este nu doar o industrie, ci şi o pasiune. Timp de nouă zile, între 25 noiembrie şi 3 decembrie, Guadalajara a fost „invadată” de oameni de cultură de pretutindeni, iar cotidianele mexicane Milenio şi El Informador au consacrat Tîrgului şi invitaţilor prezenţi pagini consistente, pe lîngă suplimentele Filias (Milenio) şi Revista de la Feria (El Informador), care au apărut zilnic, timp de 9 zile, cu 16 şi, respectiv, 8 pagini, pline cu interviuri, relatări din Tîrg, extrase din cărţile lansate în cadrul FIL sau reportaje alerte. O plimbare pe „străzile” din cadrul Expo Guadalajara – Strada Povestitorilor, Strada Editorilor, Strada Romancierilor ş.a. – te poate aduce în faţa lui Alberto Manguel sau Gilles Lipovetsky, a lui Alberto Ruy Sanchez (care deţine, împreună cu soţia lui, Margarita de Orellana, Editura Artes de Mexico, cu unul dintre cele mai frumoase standuri din Tîrg) sau Sergio Ramirez. Poţi să dai nas în nas, la micul dejun, în dreptul unui stand, pe culoare sau în sălile de conferinţe, cu Fernando Savater, Azar Nafisi – extraordinara scriitoare de origine iraniană, care trăieşte şi predă în Statele Unite –, Almudena Grandes, Elena Poniatowska, Paul Auster, Emmanuel Carrère, Irvine Welsh, Juan Casamayor, Jorge Volpi, Juan Cruz sau Silvia Lemus, figură aproape mitică în această lume, jurnalistă de succes şi soţie a lui Carlos Fuentes, şi încă mulţi, mulţi alţii, la fel de cunoscuţi.

Dat fiind că laureatul din 2016 al Premiului FIL a fost Norman Manea, am avut şansa de a face parte, anul acesta, din juriul internaţional care i-a decernat Premiul FIL pentru literatură scrisă într-o limbă romanică lui Emmanuel Carrère. A fost o dublă şansă, pentru că am avut astfel prilejul să ajung în Guadalajara de două ori în decurs de 3 luni şi, mai ales, să cunosc nişte oameni extraordinari, atît printre organizatori (profesionişti, entuziaşti, energici şi de o calitate umană şi intelectuală ireproşabilă), cît şi juraţi, scriitori şi jurnalişti.  Pentru mine a fost o plăcere să discut despre literatură şi despre cărţile scriitorilor rămaşi pe lista celor nominalizaţi, cu Valerie Miles (cofondatoare a revistei Granta, scriitoare, traducătoare şi editoare foarte cunoscută, pe care cititorii din România au avut ocazia s-o întîlnească la Bucureşti, cu prilejul lansării antologiei alcătuite de ea, O sută de păduri într-o ghindă), Mercedes Monmany (critic literar şi eseistă cu multe cărţi publicate, una dintre ele o amplă şi erudită panoramă a literaturilor romanice), Gustavo Guerrero (universitar francez şi consilier editorial la Gallimard, cel care a fost preşedintele juriului nostru), Efraín Kristal (profesor universitar la UCLA, unde predă world literature, editor şi exeget al lui Borges), Jerónimo Pizarro (universitar columbian, specialist în Pessoa) şi Héctor Abad Faciolince (scriitor, traducător şi jurnalist columbian, tradus şi în limba română, cu romanul Sîntem deja uitarea ce vom fi). Impresia puternică lăsată de Norman Manea la Guadalajara a făcut ca României să i se deschidă o uşă importantă către spaţiul latino-american şi lumea hispanofonă, căci prima prezenţă a României la FIL a coincis cu festivitatea de premiere, anul trecut, a autorului Întoarcerii huliganului. La ediţia din acest an, România a fost reprezentată de Ana Blandiana şi Mircea Cărtărescu, scriitori cu multe cărţi traduse în limba spaniolă, prezenţi la standul Editurii Sexto Piso şi în cadrul Tîrgului, unde au susţinut conferinţe magistrale – cu sălile pline – şi au participat la lansări şi lecturi publice din cărţile lor. Mircea Cărtărescu a deschis Salonul de poezie şi a participat la alte evenimente de impact, înconjurat mereu de cititori şi de jurnalişti interesaţi de cărţile lui.

Am participat, de-a lungul timpului, la mai multe tîrguri de carte, naţionale şi internaţionale, în ţară şi în afara ţării, dar nicăieri, nici măcar la Frankfurt, nu am simţit efervescenţa ce caracterizează Tîrgul din Guadalajara. Spre deosebire de Frankfurt, FIL este deschis şi publicului, care „ocupă” realmente spaţiul, căci aici cărţile se pot cumpăra, iar întîlnirile între scriitori şi cititorii lor fac deliciul tuturor. Se schimbă idei, se discută cu multă pasiune de­spre cărţi, se dăruiesc şi se primesc volume nou-nouţe, încă mirosind a cerneală tipografică, lumea se adună zîmbind la un stand unde o întreagă trupă de mariachi, cu costume tradiţionale şi nelipsitele sombrero, cîntă, timp de mai bine de o oră, fără ca asta să împiedice desfăşurarea vreunei lansări sau a vreunei conferinţe, căci spaţiul e suficient de larg ca evenimentele să nu se anuleze reciproc.

Anul acesta, invitat de onoare al Tîrgului a fost oraşul Madrid – care a predat ştafeta, în ultima zi, Portugaliei, invitata de onoare de anul viitor. Pavilionul Madridului, circular, situat într-o zonă centrală a spaţiului expoziţional, a găzduit permanent dezbateri şi lansări de cărţi, sub sloganul „Ganarás la luz”. Contrastînd puternic cu negrul exterior al pereţilor, spaţiul interior era de un alb orbitor, organizat asemenea unui amfiteatru cu mai multe intrări, plin permanent de oameni dornici să asiste la dezbateri şi provocări culturale. Întregul pavilion, foarte sugestiv prin întreaga sa concepţie, a fost donat, la final, de către primăria oraşului Madrid Universităţii din Guadalajara. Zilnic pe „baricadele” de la Expo Guadalajara, însoţind invitaţii, discreţi şi eficienţi, fie că s-au aflat printre oficialităţi, fie că au interacţionat cu cei prezenţi, Itzcóatl Tonatiuh Bravo Padilla, rectorul Universităţii din Guadalajara, Raúl Padilla López şi Marisol Schulz Manaut, preşedintele şi directoarea FIL, s-au asigurat că totul decurge fără greş.

Cum n-am rămas la Guadalajara pînă pe trei decembrie şi cum programul FIL a fost unul foarte dens, cu multe evenimente ce se desfăşurau în paralel (în şase saloane de mărime medie, două mari auditorii şi alte şase saloane mai mici, destinate toate conferinţelor şi lansărilor de carte), numărul evenimentelor la care am participat nu a fost mare, dar a fost suficient ca să-mi pot da seama ce anvergură are Tîrgul şi, mai ales, cum este el privit de organizatori, de invitaţi, de presă, de public şi de oficialităţi – drept cel mai important eveniment cultural, în jurul căruia se ţes poveşti şi pe care toată lumea îl aşteaptă cu nerăbdare şi emoţie. Prestigiul Premiului FIL, dotat cu 150.000 de dolari americani, este foarte mare în spaţiul hispanofon, pe lista cîştigătorilor aflîndu-se, în ultimii cinci ani, Alfredo Bryce Echenique (2012), Yves Bonnefoy (2013), Claudio Magris (2014), Enrique Vila-Matas (2015), Norman Manea (2016), dar şi Antonio Lobo Antunes (2008), Juan Goytisolo (2004), Sergio Pitol (1999) şi Nicanor Parra, în 1991, la prima ediţie. Faptul că un premiu prestigios acordat unui autor care scrie într-o limbă romanică a ajuns, anul trecut, la Norman Manea are o relevanţă aparte, căci în urma lui, s-a deschis o poartă importantă către întreaga literatură română. Anul acesta, pe masa juriului s-au aflat şi cărţile altor scriitori (latino-americani, spanioli, italieni, francezi, români, portughezi), ale căror nume circulă şi în acest mod şi ale căror opere au făcut obiectul unor discuţii extrem de aplicate, mereu cu cărţile „pe masă“. Ce pot să spun în urma acestei experienţe care pe mine m-a îmbogăţit intelectual este că există o foarte mare deschidere pentru literatura de calitate atît din partea organizatorilor, cît şi din partea presei, a editorilor şi a publicului din Mexic. Există o nevoie de dialog, dincolo de graniţe şi de diferenţe lingvistice, precum şi un interes deosebit pentru regîndirea raporturilor între ficţiune şi jurnalism, între literatură şi viaţa cotidiană. Atît Emmanuel Carrère, cît şi Azar Nafisi au pledat, în conferinţele lor, pentru real ca substanţă primordială a literaturii, într-o lume tot mai acaparată de tehnologie şi tot mai derealizată.

Publicăm, în paginile alăturate, cîteva extrase din conferinţa lui Paul Auster, precum şi o serie de fotografii realizate la FIL, urmînd ca, în numărul nostru de săptămîna viitoare, să vă oferim discursul integral susţinut de Emmanuel Carrère la decernarea Premiului FIL, precum şi o serie de opinii critice pe marginea operei sale.