Festivalul festivalurilor

Editia incheiata duminica seara – a XIII-a – a Festivalului National de Teatru „I. L. Caragiale“ este, dincolo de posibile (ba chiar necesare) polemici, inca o palma data superstitiilor. Marturisesc ca am fost foarte sceptic fata de abilitatea organizatorilor de a duce la bun sfirsit o constructie deosebit de ambitioasa, nu atit pentru puterile lor, cit pentru vocatia sistemica a Romaniei actuale de a suporta atare incercari. Selectioner unic si director al Festivalului, Ludmila Patlanjoglu viseaza la marile modele tip Avignon si, la urma urmelor, nici nu face rau. Iata de ce a si respectat promisiunea facuta anul trecut de a oferi un statut nediscriminatoriu sectiunilor evenimentului (care a inglobat si trecutele off-uri – absurd, dar functional –, gratie puterii mioritice a paradoxului). Ba chiar a mai si inventat citeva, astfel ca au iesit vreo cinci la numar, inmultind spatiile de joc, conventionale ori nu, cu spatiile de eter ale TVR si SRR, in beneficiul a circa 50 de spectacole plus colocvii, ateliere, lansari de carte, de CD, expozitii foto si, ambitie mosita pe la varii curti si porti, editia a XXI-a a Congresului AICT cu tot cu presedinte (Ian Herbert), presedinte de onoare (John Elsom) si reprezentanti de pe […]