Figura nomadului (liber) sau cum mai este posibilă teoria literară azi

„În filmul lui Nikita Mihalkov din 1991, Urga, relația dintre nomad și călător este văzută cu nostalgie din interiorul unei lumi fără viitor. Nomadul este cel tradițional, sortit marginalizării și dispariției odată cu noile generații. Spațiul liber, creativ, este înlocuit cu dezolarea spațiului parcelat, inclusiv cel vizual (televizorul cumpărat de nomad e un element al aparatului de Stat, o gîndire sedentară care închide toate liniile de fugă, prin capacitatea sa de a acoperi orice geografie posibilă, tinde să permită un unic limbaj, un unic vocabular).“ Extras din cartea lui  Horea Poenar, acest fragment propune o imagine a teoriei literare ca „linie de fugă“, ca posibilitate a libertății, a păstrării unei umanități autentice într-o lume amenințătoare, standardizată, „normalizată“, închisă (fără să știe prea bine) în celulele mecanismului implacabil al societății contemporane, în malaxorul ei. Pentru eseist, „[…] atacul împotriva teoriei a fost și rămîne un atac împotriva literaturii și mai ales împotriva puterii acesteia de a chestiona și deconstrui cadrele rigide și narațiunile ample ale ideologiei“. În filmul de o mare nostalgie al lui Mihalkov, cunoscut poate mai mult sub titlul Close to Eden, domină imaginile peisajului aparent infinit al stepei, al platourilor bătute de vînt pe care trăiește liber și […]