Fin de partie: recucerirea inocenţei (I)
Nicolae Manolescu - Istoria literaturii române pe înţelesul celor care citesc
- 03-07-2015
- Nr. 779
-
Roxana SORESCU
- Istorie literară
- 1 Comentarii
„Fără o relectură critică nu există o viaţă de apoi a operelor.“ Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române pe înţelesul celor care citesc, Editura Paralela 45, 2014. „Ce bufonerie şi ce impostură, în fond, în meseria de critic literar: un expert în obiecte iubite.“ Julien Gracq despre Paul Valéry, citat de Nicolae Manolescu în Viaţă şi cărţi În acest articol nu se vorbeşte decît despre şansele de a mai prelungi o vreme agonia unei discipline aflate în comă indusă: istoria literară „tradiţională“, cea nedevenită încă instrument al studiilor culturale, al teoriei mentalităţilor, al antropologiei şi al tuturor disciplinelor cu adevărat lucrative. Punct şi de la capăt „Amintirile unui cititor de cursă lungă“ (Viaţă şi cărţi) ale lui Nicolae Manolescu conţin întreg programul critic al acestuia, expus în devenirea sa, de la naştere la maturizarea prin exerciţiu. Sînt o lectură indispensabilă pentru înţelegerea Istoriei critice a literaturii române. 5 secole de literatură, 2008, şi a recentei Istorii a literaturii române pe înţelesul celor care citesc, 2014. La originea şi în centrul lecturilor sale se află încredinţarea primă: „Acest pluralism hermeneutic [al biografiilor lui Cornelius Nepos versus cele ale lui Plutarh] a fost revelaţia lecturilor mele din biografii Antichităţii. Ei mi-au […]
Ori eu sunt prost, ori d-voastră prost informată, dar G. Călinescu detesta să i se spună Gheorghe, de unde G. la fel ca E.-ul lui Lovinescu.
Stimabilă am făcut Liceul la I. L Caragiale din Ploieşti, îi spuneam colocvial Caragiale, dar numele Liceului este, că a rămas Ion Luca Caragiale.