Fîntîna barthesiană reloaded

La începutul acestui an, am avut ocazia să descopăr cîteva texte inedite ale lui Roland Barthes, din perioada pe care el o numeşte a „dorinţei de a scrie“, cea care precedă apariţia primului său volum, Gradul zero al scriiturii, în 1953. Roland Barthes îşi începe viaţa de scriitor tîrziu, la aproape 40 de ani, pentru că tuberculoza îl rupe de o carieră universitară şi – poate – diplomatică – pe care avea să o recupereze parţial după 1960. A nu publica nu înseamnă a nu scrie. De aceea, există o aşa-numită literatură de sertar a lui Roland Barthes, dintre care unele texte apar în cuprinsul primului volum al Operelor complete editate de Eric Marty în 1995, apoi în 2002. Dar mai e ceva: Roland Barthes petrece doi ani, cu întreruperi, în România, în calitate de bibliotecar şi apoi de ataşat cultural al Ambasadei Franţei la Bucureşti, în cadrul Institutului Francez de Înalte Studii (între toamna lui 1947 şi toamna lui 1949), asistînd la schimbarea bruscă şi violentă de regim de la noi. El va fi însoţit aici de mama lui, Henriette – de care va fi mereu legat şi a cărei moarte, în 1977, îl aruncă într-o depresie intermitentă. Fie […]