Firul alb care desparte lumea în două

Andrei Bodiu, poetul şi prozatorul, eseistul şi universitarul braşovean dispărut prea repede dintre noi în 2014 (la nici 49 de ani), a pregătit pentru tipar, în acelaşi an, un volum de poezie care a apărut, din păcate, postum: Firul alb (Tracus Arte, 2014). Debutat în volumul colectiv Pauză de respiraţie (Litera, 1991), alături de Simona Popescu, Caius Dobrescu şi Marius Oprea, Andrei Bodiu face parte din „Grupul de la Braşov“ (vezi autorii citaţi mai sus, cărora li se adaugă şi Marius Daniel Popescu, scriitor emigrat şi afirmat în Elveţia după 1990), un grup de poeţi (dar şi prozatori) nouăzecişti formaţi în siajul optzeciştilor, avîndu-i ca mentori pe Gheorghe Crăciun şi Alexandru Muşina. Intelectuali braşoveni de prim-plan, cei care au pus bazele Facultăţii de Filologie din Braşov (după 1990), şi în acelaşi timp buni prieteni, Gheorghe Crăciun, Alexandru Muşina şi Andrei Bodiu au plecat, pe rînd, prea devreme dintre noi; au lăsat, în schimb, o „moştenire“ literară durabilă, vizibilă (mai ales) în rîndul tinerilor absolvenţi de filologie braşoveni.   Format în spiritul acelei poetici a cotidianului optzeciste, al poeziei „denotative“ (cu termenul propus de Gheorghe Crăciun înAisbergul poeziei moderne), Andrei Bodiu scrie, la rîndul său, o poezie a cotidianului – a […]