Fiziologia veleitarului

Ne-am propus ca o data pe luna paginile dedicate recenziilor sa se ocupe de fenomenele maladive ale inceputului nostru de libertate editoriala. Daca n-ar lua in calcul si extrema literaturii proaste, anacronice sau diletante, si revista noastra s-ar face responsabila, volens nolens, de un tip de comentariu partial. Discutarea pe spatii ample numai a cartilor bune, desi legitima si reflectind optiunile firesti ale oricarui program redactional, ii poate induce cititorului impresia ca doar acestea se publica, se iau in consideratie si – in fond – contureaza si reprezinta o cultura. Or, atitudinea prin care, sub pretextul unui criteriu axiologic exclusivist, se trec sub tacere productiile nereusite, cu o raza – doar aparent – restrinsa de influenta, este si perimata, si perdanta. Macar pentru ca, o stim de la numerosi teoreticieni ai literaturii care discutau in termeni aproape genetici fluctuatiile genurilor si ale speciilor literare, ale gusturilor si ale orizontului de asteptare proprii fiecarei generatii, gena recesiva de azi poate deveni dominanta din cultura de miine… Iar in ansamblul a ceea ce, printr-o necesara extindere, numim astazi cultura intra, intr-un amestec deseori greu decelabil, un halou mediatic, un (non)stil de gindire creat si intretinut de tot ce se subsumeaza presei si […]