Un prim element care individualizează FICT este însăși ideea de festival de carte. Nu (numai) literar, nu (numai) de poezie, nu (numai) de lectură. Organizatorii își doresc să atragă atenția asupra ideii de carte, ca idee, noțiune și obiect, asupra necesității de a redescoperi cititul ca nevoie fundamentală (și nu neapărat de natură intelectuală) a ființei umane. De unde și motto-ul, în același timp original, glumeț și atrăgător, al evenimentului: „De carte nu scapi“. Clujenilor le‑au fost oferite/împărțite/dăruite mii de volume în cadrul unor proiecte penetrante și de impact, de tip caravane ale cărții, expoziții de carte, lecturi ad-hoc cu participarea tuturor celor prezenți care și-au dorit acest lucru și care, drept răsplată binemeritată pentru curajul și efortul lor, au putut pleca acasă cu volumul din care au avut „curajul“ de a citi. Încă o dată, nu-mi propun să scot în mod gratuit în evidență acest aspect, mai există și alte festivaluri care își propun scopuri asemănătoare și la fel de nobile. Pe scurt, FICT se numără printre evenimentele de acest tip și cărora, mai mult, concretizarea ideii le-a reușit în mod convingător.
Un alt aspect care face specificitatea acestui Festival este o anumită formă de respect față de autorii invitați. Și nu vă voi obosi cu statistici, dar remarcăm cîțiva invitați din acest an: Adonis, probabil cel mai important poet contemporan al lumii arabe, altfel trăitor în Franța, cehul Petr Borkovec, nume de referință al poeziei din țara sa și din întreaga Europă Centrală, Mihai Șora, Oana Pellea, Dinu Flămând, Corina Oproae, distinsa autoare de origine română care însă scrie în limba spaniolă etc. Se cuvine menționat fără echivoc faptul că acest „etc.“ nu înseamnă nici pe departe că restul oaspeților Festivalului nu ar merita menționați, ci doar că, așa cum am încercat să subliniem și mai sus, enumerările de tip statistic nu reprezintă țelul acestor cîteva rînduri. O dată în plus, nu dorim să arătăm cu degetul sau să desconsiderăm alte „firme“ de gen, respectăm metodele și modul fiecăruia de a gîndi sau a concepe un festival literar, dar cel puțin să constatăm, încă o dată, fără a polemiza, lăuda sau critica, faptul că FICT a evitat varianta colectivistă, foarte actuală și foarte practicată în (toată) lumea literară de astăzi (așadar, nu numai la noi) de a invita un mare număr de autori, cărora să le ofere posibilitatea de a citi cîte cinci minute sau cîte un poem sau două în cadrul unor ședințe de lectură cu o lungime de cîteva ore. Asemenea seri literare își au, fără îndoială, farmecul și strategia lor de marketing, cu o eficiență dovedită adesea și în mod repetat, din Ciudad de México și pînă la Beijing. Numai că, o dată în plus, neobositul și entuziastul Gabriel Bota și ceilalți organizatori ai Festivalului s-au decis pentru altă variantă, care, trebuie spus, și-a dovedit și ea din plin eficiența: un număr mai mic de invitați, cu un focus mai puternic și mai intens pe fiecare dintre ei.
Practic, fiecare dintre autorii prezenți la Festival a avut la dispoziție cel puțin un panel sau chiar două, de la 60 pînă la 120 de minute, pentru a citi, a se prezenta și a comunica cu publicul. Am remarcat aici fermecătoarea întîlnire a Corinei Oproae cu studenții Universității „Babeș-Bolyai“ chiar pe „teritoriul“ acestora, în Campusul Hasdeu, recitalul lui Adonis sau lectura-dezbatere intitulată Poezia ca pasiune, la care au participat Petr Borkovec, din nou Corina Oproae și autorul rîndurilor de față, care a asigurat și moderarea panelului. A fost în permanență încurajată participarea publicului la dezbateri, întrebările și observațiile spectatorilor-cititori fiind întotdeauna bine-venite. De un binemeritat succes s-au bucurat deja menționatele programe organizate în campusurile universitare (studenții au apreciat așa cum se cuvine generozitatea autorilor și a organizatorilor de a le asigura lecturi și paneluri de poezie contemporană chiar „la ei acasă“), acțiunile în aer liber din Piața Unirii sau din Campusul Hasdeu, lansările de carte, prezentarea a numeroase volume de traduceri din poezia universală (de remarcat excelenta colaborare între Festival și Editura Școala Ardeleană, ambele părți propunîndu-și ca fiecăruia dintre autorii prezenți la Festival să îi apară, în decurs de cel mult un an sau doi de la ediția la care a participat, un volum la sus-numita editură), și invitația adresată oaspeților de a vorbi despre literatura din țara lor. Sîmbăta dinaintea închiderii porților ediției din acest an a Festivalului a fost dedicată decernării unor premii (diplome și trofee) autorilor cu statut de invitat special, printre care s-au numărat deja
menționații Adonis și Petr Borkovec. Odată încheiată ediția din 2017, le așteptăm cu interes pe acelea care vor urma și le dorim organizatorilor nu numai să nu piardă nimic din ceea ce au cîștigat pînă acum, dar și să-și păstreze Festivalul la fel de proaspăt, dinamic și original precum ne-au obișnuit.