Frunzuliţa Carpatină şi revenirea lui Refulatu’

Eseurile publicate pînă acum înObservator cultural constituie o încercare de a aplica principiile psihologiei personalităţii şi ale psihologiei sociale fenomenelor culturale şi sociale caracteristice perioadei de tranziţie către o societate deschisă. Ele nu constituie o demonstraţie riguroasă, ci sînt mai degrabă o încercare de a crea un context teoretic pentru explicarea distorsiunilor observabile în viaţa zilnică, în normele de comportament, în etică şi cultură. În cazul eseului de faţă, am hotărît să renunţ în mare parte la extrapolări teoretice şi să reacţionez la evenimente care au avut loc în prejma vizitei mele recente în ţară. Nu doresc să las impresia că vizita mea a fost dominată de evenimente negative. Dimpotrivă, m-am lăfăit ca de obicei cu prietenia neschimbată de timp pe care o împărtăşesc cu cei apropiaţi mie, dar aceste evenimente – care nu sînt ordonate în secvenţă temporală, ci în ordinea importanţei lor subiective pentru mine – mi s-au părut semnificative.   O să încep cu tragedia de la maternitatea Giuleşti. Sînt mai familiar decît mi-am dorit vreodată cu secţiile de Terapie Intensivă pentru nou-născuţi. Fiica mea Andrea, născută la 26 de săptămîni şi cîntărind 849 de grame, şi-a petrecut primul an de viaţă în incubator. (Acum are 23 […]