Fundoianu – radiografie de familie

Zăresc, undeva printre îndepărtatele meandre ale memoriei, silueta unei doamne între două vîrste, aproape căruntă, nu prea la dînsa acasă acolo unde istovea ca să obţină pîinea cea de toate zilele, la sediul săptămînalului Flacăra (organul reorganizatei Uniuni a Scriitorilor), pe la începutul anilor ’50. Se străduia să nu-şi trădeze disconfortul, vecin cu o surdă inaderenţă, atunci cînd unii dintre redactori, furaţi de ale tinereţii valuri, îşi făceau simţită prezenţa prea zgomotos. Abia trecusem pragul redacţiei, luat de mînă de Jeanot Popper, responsabil peste sectorul actualităţilor literare (alias Sebastian Agnezia, ca poet de ocazie) şi intram treptat în angrenaj. Pînă să am de a face cu „şefii“ – Petre Iosif, fostul ilegalist, fost combatant în brigăzile comuniste pe baricadele războiului civil din Spania, Florin Tornea, Geo Dumitrescu, Vladimir Colin, eliminaţi, rînd pe rînd, ca să lase loc ideologului supralicitat Ion Vitner şi secunzilor: Sergiu Fărcăşan, promovat din echipa Scînteii cu Eugen Frunză, produs rudimentar al pepinierei de activişti de pe la Suceava –, mă familiarizam cu membrii variatelor departamente: N. Argintescu-Amza (criticul de artă), Miki Ghimpu (cronicarul teatral, dublat curînd de Valentin Silvestru), muzicologul George Bălan, apoi reporterii Nicolae Jianu, Nae Mărgeanu, Costin Ştefănescu şi H. Rohan, în fine, Titus […]