Furtuni şi jocuri

Pornind de la constatările pe care le făcuse cu privire la starea literaturii americane contemporane, Tom Wolfe lansa, în cartea Stalking the Billion-Footed Beast, un adevărat apel adresat autorilor prezentului (pe care îi suspecta de tendinţa de a considera romanul un simplu joc, în care implicau din ce în ce mai mult şi cititorii) de a se îndepărta de direcţia metaficţiunii şi de a se orienta, în scrierile lor, spre tratarea realităţii – sau, cel puţin, a conceptului de realitate pe care îl teoretiza chiar el.   Rick Moody , Furtuna de gheaţă, Traducere de Constantin Dumitru-Palcus, Bucureşti, Editura Humanitas Fiction, Colecţia „Raftul Denisei“, 2008, 272 p.   Cartea lui Rick Moody, Furtuna de gheaţă, apărută în 1994 şi urmînd în mod vizibil strategiile narative şi mecanismele textuale impuse de Don DeLillo în Zgomotul alb (1985), poate fi privită, din acest punct de vedere, (şi) ca un inedit exemplu de abordare a realităţii, dar nu în sensul consacrat al mimesisului, ci pornind de la premisa că realitatea contemporană (americană şi nu numai) e construită dintr-o multitudine de fragmente (semi)independente care îşi cer, simultan sau succesiv, dreptul de a pătrunde în spaţiul literaturii. Astfel, deşi evenimentele sînt relatate la persoana a […]