G. Calinescu – un optimist in Utopia

Povestea republicii noastre Povestea republicii noastre debuteaza sub semnul unei explozii de entuziasm popular: galvanizate de stirea detronarii ultimului vestigiu al regimului burghezo-mosieresc, masele, muncitori, tarani si intelectuali, isi manifesta sustinerea fata de actul de la 30 Decembrie 1947, printr-o magnifica hora incinsa, simbolic, in chiar fata Palatului Regal. Preluata de manualele scolare, multiplicata si canonizata, imaginea din acea zi de iarna va deveni, progresiv, una din marcile iconice ale democratiei populare, pina in ultimele momente ale lui Decembrie 1989, prelungindu-si umbra si in primii ani postrevolutionari. Intre cei ce se bucurau nedisimulat in acel moment de ianuarie 1948, G. Calinescu apare, prin efectul perspectivei, ca spiritul cel mai baroc – entuziast. Propria inconsecventa (analiza lui M. Nitescu din Sub zodia proletcultismului se cere recitita) nu pare sa mineze coerenta logica a polemistului dominat de fascinatia prospectivului. Schimbarea de regim apare ca o ocazie de a celebra viitorul ortografiat cu majuscula. Dincolo de volutele calofile, jurnalistica lui G. Calinescu din primii ani de regim democrat popular exploateaza deliberat un numar de toposuri structurind propaganda comunista. Fascinatia saltului spre viitor, indatorata unui model prometeic, transpare in iconografia epocii, dupa cum e vizibil in textele lui G. Calinescu insusi. Despartirea de trecut […]