Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Gabriel Liiceanu lîngă Herta Müller?
- 01-10-2010
- Nr. 544
-
Caius DOBRESCU
- Actualitate
- 32 Comentarii
Orice revenire a Hertei Müller în România mi se pare un eveniment inspirator, fiindcă autoarea reprezintă nu neapărat triumful literar, cît izbînda credinţei în literatură. În forţa ei morală. Herta Müller este un exemplu rar de curaj etic asociat curajului estetic, iar prezenţa ei în spaţiul nostru cultural este de natură să-i încurajeze pe toţi cei ce mai cred că literatura joacă un rol serios în viaţa oamenilor. Mai mult, orice revenire a Hertei Müller este în sine o provocare cît se poate de bine-venită la adresa inerţiei, conformismului, leneviei mentale a unei societăţi româneşti prea dispuse să uite abjecţiile comunismului sau să se prefacă de-a dreptul că ele n-au existat. Dar tocmai pentru că ne-a obişnuit cu judecăţi limpezi şi tranşante, cu refuzul oricărui compromis tactic, scriitoarea se aşteaptă, sînt convins, să fie tratată în acelaşi fel. Să primească, adică, opinii şi judecăţi pornite din cea mai deplină francheţe. În acest spirit, ţin să-mi exprim nedumerirea deplină faţă de modul în care a acceptat să apară public, într-o scenografie cu puternice conotaţii canonico-simbolice, în compania lui Gabriel Liiceanu. Îmi este greu să înţeleg în ce fel se aplică aici standardele morale la care Herta Müller a raportat pînă acum, […]
Când a spus Liiceanu că a fost dizident? Niciodată. A vorbit despre „rezistenţa prin cultură”, nu de „dizidenţa prin cultură”.
În al doilea rând, HM are o perspectivă destul de simplistă asupra spectrului de soluţii morale între care putea alege cineva în totalitarism. Încă o dată se vede că un scriitor – oricât de bun ar fi el – nu este automat şi un filosof, adică cineva antrenat să facă distincţii fine şi să-şi controleze pornirea de a reduce totul la propria sa exprerienţă de viaţă.
Iar Caius Dobrescu scrie într-adevăr un articol de ziar, care vehiculează multe clişee şi atacuri retorice fără susţinere. Poate ne identifică şi nouă platitudinile din „Jurnalul de la Păltiniş”, ca să venim şi noi cu alte, mai vechi, platitudini precum „Cunoaşte-te pe tine însuţi” (Socrate) sau „Devino ceea ce eşti” (Augustin)…
Ce mi se pare edificator este că cei care îl atacă pe Liiceanu nu fac apel niciodată la traducerile lui Heidegger şi nici la activitatea lui de profesor – care pot să spun din proprie experienţă că este extraordinară. Ţara noastră suferă de o lipsă acută de educaţie filosofică şi asta se vede.
Ce sa zic, eu cred ca Liiceanu a facut mult pentru literatura si cultura romana. e usor sa-l improsti acum cu noroi. sunt multi care il invidiaza si scriu ineptţii despre el. asa cum fac si cu cartarescu. eu zic ca nu au dreptate. nu inseamna ca daca nu ai fost un dizident ca herta nu exişti. si chiar, heerta nu cred ca ar fi primit sa stea alaturi de Liicenu daca chiar il desconsidera. sau a stat doar fiind ca Humanitas îi editeza opera. nu prea cred.
„Cînd eşti un nimeni e uşor să te iei de cei care măcar au încercat ceva în comunism… nu le a reuşit dar măcar au încercat. Nu suntem în stare să supravieţuim decent acum dar să fii om, să rămîi om atunci?” Pasajul acesta nu are nici un Dumnezeu, Doamnă! Dece nu recitiţi ceeace scrieţi? Nu poate fi, textul, suspectat de nivel ACADEMIC.Mă întristează neglijenţa cu care trataţi limba maternă. Ce înţelegeţi prin NIMENI? Petre ŢUŢEA, zăcea în închisoare şi dumneavoastră, foarte probabil habar nu aveaţi cine este, deci era un NIMENI. Trăim într-o lume liberă şi avem şi libertatea să vorbim despre orice. Pleşu? Vianu? ce legătură pot avea aceşti domni cu doamna Herta Müller?
Stimată doamnă, dardece? Spearţi ca de acum nu veţi mai NIMENI? Speranţa moare ultima!
Vă stau cu plăcere la dispoziţie pe orice temă. Telefonic sunt de găsit la 00492211687756.
Stimate Domn Profesor, cum adică Hertei? Substantivele nume proprii nu se declină decât pe bătătură: Dumitrului nu-i pasă de nimic1? Inspirator? Societate poate fi franceză, engleză sau germană, deci şi română…Societăţii româneăti? O academie are ca membri academicieni! Academic(ă) poate fi un mod de a trata o temă( sau o manieră academică de a trata o temă). „De prestigiu”..e de preferat în locul formulării „cu prestigiu”. Mii de de scuze!
un articol atat de prost. Conform proverbului care ne permite sa facem o inferenta de la turc la pistol, nu stiu ce sa cred despre autorul articolului. „Celebritatea lui din anii 1980 se bazează strict pe debitarea de platitudini filozofice pompoase cu vag iz etno-heideggerian, care evitau orice referire la dictatură şi care permiteau propagandei oficiale să demonstreze larga libertate de gîndire din România. Direct spus, aşa cum lui Sergiu Nicolaescu i se cedase monopolul filmelor cu potenţial de succes la public, lui Gabriel Liiceanu i se permitea să vîndă en gros filozofie „idealistă“ popularizată.” Asa imbecilitate, mai rar. Totul este debil in acest citat, de la caracterizarea scrierilor lui Liiceanu, pana la comparatia cu Sergiu Nicolaescu. As spune „rusine, dle Dobrescu!”, dar stiu ca nu are sa-i fie. Cand indraznesti din capul locului sa scrii asemenea cretinisme veninoase, resentimentare, esti dincolo de pragul bunului simt de unde ti se mai poate face rusine, cand esti pus in fata josniciei proprii.
…. riiiing, tanti @ilinca!
desenele animate ale lu matale sint gen mihaela-anii 60, acu se poarta manga, anime, d-astea
@als
Am plans toata seara de intristare la vestea ca nu ma mai cautionati 🙁
Ma intreb daca voi mai indrazni sa scriu pe acest forum. Oricum, o sa-mi fac curaj impletind cateva fulare. Pentru dvs fac unul cu un mare K ( ce culoare preferati?). Si a propos de „k”, am auzit un zvon cum ca v-ati catarat intr-un copac ( asta o stiam deja, am mai discutat) si , cateva pagini mai incolo, ati dat drumul la niste k-uri in capul unora ce v-au enervat ( sau poate plictisit? incep sa ma ingrijorez de-a binelea!). Aveti grija totusi si cum bate vantul ca nu toate fructele constipa. Si eu de-abia am inceput fularul , asa ca nu vi-l pot oferi prea repede in scopuri nobile.
PS Vedeti, este bun si CK-ul la ceva….
PPS Scuze amabilei redactii pentru mesajele astea (aproape) in afara subiectului dar nu am rezistat sa nu-i raspund lui @als. Daca imi revin dupa trista veste promit sa fiu serioasa; ora de desene animate s-a terminat.
1 ma ‘contrazic’? vi se pare. tbuia sa ziceti cva k sa pareti ‘in control’, nu? nu e nicio ‘socializare’, e ‘games people play’, cap. 1: puterea 😛
2 asta se keama fixatie si e cva naspa; tratati-va
3 ai, nu! pe bune?? inseamna k n-ati sesizat auto-ironia (normal, erati ocupata sa impletiti fulare)
4 + ps = ma plictisiti, asa k incetez sa va mai cautionez (fara ghilimele!)
alea lacta sunt
peisaj cu zbor intins (au ras des paquerettes) exhibind ostentativ sacul impresionaaaant al trenului de aterizare…pentru aseptizarea vazduhului si a privirii, macar o pereche de suspensori
@als
1) Sunt convinsa ca nu se intampla des sa fiti ironizat in public : o faceti singur ( si cu mult succes) contrazicandu-va la doua-trei fraze enuntate . O forma originala de socializare dupa codurile in vigoare….
2) Da, am pareri despre multe persoane „publice” ( ca si dvs de altfel!). Si deocamdata nu am motive sa mi le schimb.
3) La capitolul egocentrism sunteti de departe pe primul loc.
4)) Cum de ati ghicit? nu ies deloc in public: imi petrec viata impletind fulare si cand ma plictisesc comentez pe O.C. Si ma simt de-a dreptul onorata ca-mi raspundeti. Mai sa cred ca ma „cautionati” cu prezenta dvs…
PS Cum spuneam, o idee excelenta ca Herta Muller sa accepte dialogul cu Liiceanu! O adevarata proba de socializare….
@ilinca: sinteti atit de egocentrik incit considerati k NUMAI ce ati afirmat dvs se discuta aici (‘Nu-mi amintesc sa fi folosit cuvantul „compromisa” alaturat numelui HM’ – sigur k nu, era o sinteza a textului scris de caius dobrescu, duh!). iar in my book, da, a accepta sa stai linga cineva in public inseamna a cautiona pers. respectiva, pt k dk nu esti de acord cu reputatia & ideile acelei pers. nu stai la aceeasi masa, clar! poate k asa se practik p-aici, pe la romanik, dar sint convins k herta muller (care e nemtoaik) n-ar face asa…
deci nu, nici nu ‘aberez copios’, nici ‘nu mi se intimpla des sa fiu ironizat in public’; probabil k optik dvs este deformata de NEiesirea in public, dar va asigur k 1. ce am afirmat este moneda curenta in ceea ce se keama ‘socializare’, 2. nu e nevoie sa treci neaparat printr-o experienta k sa cunosti codurile in vigoare, si 3. dk cineva m-ar ‘ironiza in public’, in secunda 2 pers. respectiva ar fi k.o.: cei care ma cunosc & m-au vz ‘manifestindu-ma in public’ stiu k replicile mele sint atit de casante incit kiar nu e o idee buna sa fiu ‘ironizat’ ;P
ps ck kiar nu este un subiect!
pps deh, fiecare cu obsesiile lui… de fapt, parerile (dspr h.m. sau g.l.) sint dja formate & orice prilej public nu este decit o buna ocazie de a le confirma, nu-i asa? 😉
@als Ca de obicei va fondati „logik” luand in considerare ce va convine. Tipic romanesc, ca sa va citez! Nu-mi amintesc sa fi folosit cuvantul „compromisa” alaturat numelui HM. Am spus doar, si repet, ca a accepta sa stai alaturi de cineva nu inseamna ca persoana respectiva este cautionata de cealalta ( luati-o in ce sens doriti). In plus aberati copios dupa aceeasi logica personala despre „ironiile intre oameni inteligenti care se respecta reciproc”.
Vi se intampla des sa fiti ironizat intr-o asa maniera in public si, ca sa va pansati orgoliul ranit, esafodati o teorie ca cea precedenta? oameni inteligenti ce se respecta si blablabla…..
PS Nu ma mir ca nu-l cititi pe CK cu al sau parfum „Obsession”: cand ceva nu ne convine strigam sus si tare ca nu exista! sau este greu de citit…….foarte curajos!
PPS Personal mi s-a parut o idee foarte buna aparitia Hertei Muller alaturi de Liiceanu: o adevarata paralela intre „ce esti” si ” ce-ti imaginezi ca esti”.
va e foame? k vad k ‘sosurile, aprozarele & salatele’ abunda in raspunsul dvs! :)))
ps asta nu e ‘psihanaliza’, ci simpla analiza de text
… se referea la cel al dnei elina rotar!
@ilinca: da, dar nu stiu cum se face (vba vine: e tipic romanesc!) k ‘supozitiile’ dvs (& ale celor k dvs) sint – INTOTDEAUNA – negative, de tipul ‘sa moara capra’ (dusmanului); nu vi se pare revelator? mie, da ;P
stimata dna, eu nu ‘presupun’ (spre deosebire de dvs): eu constat. dk herta muller a acceptat sa stea alaturi de gabriel liiceanu inseamna (dupa ORICE logik in vigoare!) k nu s-a considerat ‘compromisa’ de ac. alaturare. ideea k ar fi acceptat ‘k sa-l ironizeze pe g.l.’ mi s-ar parea nedemna de ea & jalnik pt cine o presupune… nu-mi inkipui k ‘si-a propus sa-l ironizeze’ coute-que-coute, k si-a facut ‘programul’ dinainte & l-a pus in practik in situ; presupun k ironiile i-au venit spontan. c’est pas grave, intre oameni inteligenti & care se respecta reciproc sint un joc de societate banal
cit dspr ‘relatia autor-editura’ – afirmati un truism in prima parte & bifati un ‘rautacism’ facil in a doua.
ps nu-l mai citesc pe dl c.k., asa k nu stiu dspr ce ‘declaratie de razboi’ (oh-la-la!) vbiti; dl c.k. are probl. si cu lba franceza, cu-atit mai greu imi este sa-l urmaresc in romana…
@@Tusierul – Sambata, 2 Octombrie 2010, 18:29
C. Dobrescu., C. Karnouk, Ilinca s.a. ejusdem farinae@@
Domnule Tusier, nu ati reusit decat un sos eterogen cu prea multa faina! Mai incercati ( acesta este un indemn si nu ce ati inteles dvs din ce am postat anterior).
@als „psihanaliza de bazar &de buzunar, stiu”
Da’ de unde: psihanaliza de apro-zar: dai cu zarul in speranta ca va fi castigator si arunci cu niste rosii stricate.
@ex ossibus ultor – Sambata, 2 Octombrie 2010, 14:44
C. Karnoouh nu face parte din simpatiile mele din diverse motive, unele mentionate de dvs, dar de aici si pana a-l trata de „nulitate care vocifereaza” si „un profesoras aciuat pe langa o universitate europeana periferica si care, in Franta, patria lui, nu a gasit o universitate care sa-l primeasca” este cale lunga. Si tocmai asta face ca tot expozeul dvs „furtunos” sa nu fie decat o furtuna intr-un pahar cu apa. Sau, daca preferati, o salata.
mi se pare interesant pdv-ul de mai sus…
k sa fac si eu speculatii re: muller (cum face @ilinca re: liiceanu), ma-ntreb dk inflexibilitatea ei – destul de teutonik -, maniheismul & radicalismul moral nu-i vin (si) din ‘greaua mostenire’ parentala: am senzatia k vrea sa ‘compenseze’, sa ‘exorcizeze’ ‘vina Tatalui’…
psihanaliza de bazar & de buzunar, stiu 😛
Ca OPOZANT la totalitarismul ceausist, Paul Goma nu poate fi ignorat nici macar de manuale, oricat de alternative ar fi. Mai importanta insa este DISIDENTA sa, in raport cu restul intelectualitatii, dupa 1989: o intransigenta totala in chestiunea compromisului cu securitatea si nomenclatura.
Ca o ironie, critica dnei Herta Muller, recent la Bucuresti, vizand asa-zisa rezistenta prin cultura si Imposibila Lustratie a securistilor este identica celei exercitate de Paul Goma din exil si oarecum tine loc prezentei acestuia la Ateneu, acum cand implineste 75 de ani iar TVR Cultural lanseaza emisiunea Rezistenta prin Cultura, titlu perceput ca o sfidare chiar daca ar urma motto-ul Gombrowicz: „literatura voastra amplifica fenomenul comunismului, construiti cu imaginatia un comunism atât de puternic, încât sunteti cât pe ce sa va lasati în genunchi în fata lui”.
@ C. Dobrescu., C. Karnouk, Ilinca s.a. ejusdem farinae
Asmutiti, asmutiti ca tot ramane ceva !?
Foarte bine ca a vrut sa apara langa el. Acel Nu (drept raspuns la intrebarea „nu credeti totusi ca am facut si Noi ceva…”) n-ar fi avut aceeasi greutate daca n-ar fi venit din partea nobelizatei, in primul rand si intransigentei in al doilea rand, HM.
De ce sa fi aparut langa altii? De asta avem nevoie acum, de simboluri hipermeadiatizate, incompatibile, care se intalnesc in public. Si iese circ, vorba Hertei. Dar un circ necesar.
@als Logica dvs este corecta in viziunea proprie: sunteti convins ca cele presupuse privind acceptul Hertei M de a-l avea ca interlocutor pe Liiceanu sunt corecte. Eu folosesc termenii \\\\\\\”cred, presupun, eventual\\\\\\\”, tocmai pentru ca nu am de unde sa stiu ce a gandit Herta Muller cand a acceptat situatia respectiva, pot doar face supozitii. Dar stiu un lucru: cand ai cu adevarat respect pentru cineva nu-l ironizezi in public si nu in maniera in care a facut-o HM!
In ceea ce priveste relatia autor-editura, aceasta din urma are tot interesul sa promoveze autori buni ca doar Humanitas-ul nu o sa \\\\\\\”traiasca\\\\\\\” numai din cartile patronului si ale amicilor acestuia!
PS Constat ca va abtineti in a face vreo remarca vis-a-vis de \\\\\\\”declaratia de razboi\\\\\\\” a amicului CK.
Chiar ma intrebam daca veti \\\\\\\”ciripi \\\\\\\”ceva.
Cu acest Karnoouh, gata, mi-a sarit tandara. De luni de zile il vad flendurindu-se pe forumuri cu o energie de energumen trambitandu-si in stanga si-n dreapta, cu argumente care merg de la pueril la scandalos, mereu inconsistent, urile si iubirile. Pentru iubiri, il priveste, e singur responsabil: fiecare iubeste ori aduleaza ce poate iar Karnoouh merge de la adulatia fata de eternul rector Andrei Marga (care-l tine-n facultate, nu-i asa?) pana la iubirea cu iz de gudureala fata de insii cu capital simbolic la ordinea zilei (cum se gudura el pe langa Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu in anii ’90, chiar nu-si mai aduce nimeni aminte?). Dar urile lui Karnoouh ne privesc pe toti, pentru ca urile infecteaza spatiul public. Cu un venin care nu-si mai stinge acidul, Karnoouh debiteaza, de luni de zile, enormitati si calomnii impotriva unor oameni de mii de ori mai meritorii, fiecare in parte, decat Karnoouh insusi. Dupa ce l-a terfelit pe Patapievici in fel si chip, recunoscand ca le interzice studentilor sa-l citeze in seminariile lui, acum i-a venit randul lui Liiceanu, caruia ii imputa ca nu e un exeget heideggerian recunoscut in Europa si-l face” bisnitar oltean”, pretinzand ca Noica l-ar fi caracterizat astfel, fata de el. Cum Noica e mort si nu poate confirma injuria badaraneasca si ingalata atribuita lui si care nu seamana stilistic cu nimic din ce-a spus Noica vreodata despre un cunoscut ori prieten, rezulta ca injuria ii apartine lui Karnoouh care, din lasitate si perfidie, recurge la acest procedeu mizerabil. In privinta afirmatiei ca Liiceanu ar fi laudat regimul la Avignon, martor ar putea fi Michael Shafir care a fost invocat de Karnoouh. Dar Karnoouh sa lamureasca in primul rand fata de Shafir, care stim ca nu se inhaiteaza cu negationistii, episodul sau de negationism prin asocierea cu Faurisson. Cat despre continutul afirmatiei ca Liiceanu ar fi laudat regimul, este de o enormitate care poate parea plauzibila numai unei minti bolnave de ura si otravite de rautate, cum este in privinta anumitor oameni, mintea lui Claude Karnoouh. In fine, acuzatia ca Liiceanu este un heideggerian care nu conteaza. Conteaza suficient de mult in comunitatea internationala, nu foarte numeroasa, a traducatorilor operelor fundamentale ale lui Heidegger. Daca este competent Karnoouh, sa-i critice traducerea, pentru ca stie si germana si romana (sper, pentru ca altfel, daca nu stie nemteste, doar cu franceza lui parohiala nu poate fi decat un lautar intr-ale filosofiei). Sau, poate, in eruditia lui coplesitoare, ne indica un articol publicat intr-o revista internationala, in care traducerile lui Gabriel Liiceanu din Heidegger, precum si comentariile acestuia, au fost criticate ca incompetente sau inadecvate. Iar daca aduce argumentul ca nu au fost luate in seama, sa se duca Karnoouh la publicatiile de profil si sa ne reproduca, traducand din germana in romana, cuvintele cu care, la vremea respectiva, a fost salutata aparitia traducerii Sein und Zeit. In final, ma intreb: cine este acest Claude Karnoouh? E cunoscut in toata Europa, nu prin lucrarile lui de filosofie, ci prin pozitia negationista pe care a luat-o in Franta in anii ’80. A gasit un azil confortabil in Romania lui Ceausescu, in care s-a simtit ca pestele in apa: regimul nu l-a stanjenit, el nu i-a facut nici o problema regimului. I-a luat cumva apararea Doinei Cornea si a ridicat glasul in favoarea lui Paul Goma ori Dorin Tudoran? A facut o inteligenta analiza marxista a revoltei muncitorilor brasoveni din 1987? Unde s-a auzit vocea lui in apararea celor persecutati si impotriva regimului care, ca strain, il tolera? Daca nu s-a auzit, este pentru ca Claude Karnoouh era foarte bine acomodat cu regimul. Nu Liiceanu, care era urmarit de securitate in permanenta, era acomodat cu regimul, ci liberul, cetateanul francez, Claude Karnoouh. Asa ca, daca ar avea bun simt, ar face bine sa se rezume la calomniile care se pot baza pe statura morala pe care o are, pentru ca nu are deloc statura morala de a condamna pe cineva care, pasamite, ar fi sprijinit regimul. Dupa cum, si acuzatia de lipsa de vizibilitate profesionala adusa lui Gabriel Liiceanu este la fel de nerelevanta (las’ ca e falsa) cand vine de la Claude Karnoouh. Care este vizibilitatea profesionala a lui Claude Karnoouh? Care sunt revistele si universitarii europeni care-l gazduiesc si citeaza? Care sunt contributiile lui la disciplina pe care pretinde ca o stapaneste? Si care este aceasta disciplina? Cine este, de fapt, profesional vorbind, Claude Karnoouh? O nulitate care vocifereaza, un filosof de cafenea, un profesoras aciuat pe langa o universitate europeana periferica si care, in Franta, patria lui, nu a gasit o universitate care sa-l primeasca.
Herta a acuzat pe toata lumea …A venit de la inaltimea Nobelului sa isi ia revansa..Ea impotriva tuturor. Liiceanu este el cu el, cum il stim, ca doar nu acum in sfirsit am vazut cum este marele nostru filosof…Fiecare isi duce in spate destinul dupa puteri…Nu e usor a fii Liiceanu. Sa te conformezi tuturor clieseelor filosofice si culturale de receptare in spatiu public. Viata e alta domnilor. Nu e ca in carti …TRebuie sa traiesti, sa iti aperi libertatea sufletului, sa faci fata hartuielii trupului. Cind esti un nimeni e usor sa te iei de cei care macar au incercat ceva in comunism…nu le a reusit dar macar au incercat. Nu suntem in stare sa supravietuim decent acum dar sa fii om, sa ramii om atunci?
Herta are o intelegere primitiva a realului..usor atee, maniheista ( era sa spun manelista)eu sunt buna voi sunteti rai..de parca ar putea fi cineva cu certitudine morala intr un fel sau altul. Lipsa ei de cultura si inaltime ma duce cu gindul la ideea ca si cind suntem reprezentati la cel mai inalt nivel de un neamt tot prost si de gust indoielnic iese … Desi a avut si exeperienta Pastior si ar fi putut intelege mai multe…Ma gindesc cum ar fi rectionat in locul Hertei un om de calibrul lui Ion Vianu sau lui Andrei Plesu…ma refer acum la modul lor de a fi in lume nu la opera lor…
kiar ma-ntrebam cind o sa apareti… ;P
dimpotriva, insistenta doamna, logik (mea) este cit se poate de corecta pt k se bazeaza pe fapte (= ceea ce se vede); a dvs, in skimb, ma tem k este speculativa (‘eventual’; ‘este de crezut (si de sperat)’; ‘presupunind’; ‘eu cred ca’; etc) & suspicioasa, susceptibila – ea insasi – de suspiciunea de ‘hard feelings’ re: liiceanu…
cit dspr ‘mi se pare evident ca Herta Muller este in ipostaza de a-si alege editorul si nu invers.’ – ce se poate spune decit k este un exemplu evident de ‘logik’ rasturnata: FAPTUL este k, deocamdata, humanitas ESTE editura care o publik pe h.m. – si asta, dinainte de a primi pr. nobel. (ultima dvs fraza este – de asemenea – un exemplu flagrant de proces de intentie…)
Dle. Matei,
tare mă tem, că, dac-ar fi fost Paul Goma, întrebarea s-ar pune invers.
Excelent articol. Dar suntem citiva care stim de mult cà domnul Liiceanu era si este un impostor. In 1986, cu Michael Safir, eram la congres international al studiilor româneste la Avignon (Franta) si Domnul Liiceanu, a venit din Germani unde avea o burse Humbolt (mare disident!) si a laudat regimul comunist ceausist datorita faptului cà daduse voie sà publice un volum de eseuri ale lui Heidegger… Asta e disidenta oare? Liicenanu a fost fàcut disident de Monica Lovinescu. De ce ? Pentru resistenta cu cultura… Ah! Ah! Ah! e de ris… Care cultura? Niciodatà Liiceanu n-a conta în Europa ca heidegerian de calitate!
Trebuie sà-l spunem înca o data, Liiceanu este exact cum mi-l-a spus Noica la Paris imediat dupa publicatia Jurnalului de la Pàltinis: „un bistitar din Oltenia” (sic!)
@als
Logica incorecta, argumente insuficiente…
Daca accepti sa stai langa cineva nu inseamna neaparat ca-l cautionezi ci eventual ca-l suporti, eventual te amuzi urmarindu-i reactiile. Este de crezut ( si de sperat ) ca Herta Muller a acceptat invitatia la Ateneu pentru oamenii ce veneau sa o vada si sa o auda, nu pentru cei ce au organizat evenimentul. In plus, presupunand ca ar fi refuzat prezenta lui Liiceanu alaturi de dansa, se putea interpreta ca se teme de acest dialog! Eu cred ca de fapt HM si-a dorit acest dialog, si l-a avut asa cum si-a imaginat, ba chiar mai mult avand in vedere slabele replici ale interlocutorului.
Iar despre faptul ca „gabriel liiceanu, si nu altcineva, este editorul cartilor hertei muller” mi se pare evident ca Herta Muller este in ipostaza de a-si alege editorul si nu invers. Sau poate vreti sa sugerati ca daca decide sa schimbe editura nimeni din tara nu o va publica pe Herta Muller?
caius dobrescu nu pare sa realizeze k, daca lucrurile in ceea ce-l priveste pe gabriel liiceanu ar fi fost asa cum le enunta el (pe un ton abia temperat de sarja impotriva ‘idolilor forului’…), atunci PRIMA care n-ar fi acceptat sa sada linga gabriel liiceanu ar fi fost herta muller! se stie, doar, k nu este omul jumatatilor de masura, al compromisurilor s.a.m.d., nu? cum sa stea atunci, nonsalanta, alaturi de un om atit de ‘compromis’, cautionindu-l cu prezenta ei?!
dincolo de aceasta evidenta – care contrazice spusele lui c.d. prin insasi prezenta hertei muller alaturi de g.l. -, raspunsul la intrebarea ‘de ce era gabriel liiceanu alaturi de herta muller?’ este simplu: pt k gabriel liiceanu, si nu altcineva, este editorul cartilor hertei muller.
punct.
Enorma gafa a lui Liiceanu!!!!!!
Au dormit toti de la Humanitas? Nu l-a consiliat nimeni pe Liiceanu? Ce-au facut Denisa Comanescu, Sahighian, Corina Bernic, Zografi, Lidia Bodea, acestia nu l-au avertizat pe Liiceanu – „nu te pune cu Herta, c-o incasezi”. Cum a putut sa-i tina Hertei Muller lectii de disidenta, comunism, superioritatea intelectualului etc. etc.?
… un articol care trebuia scris de ani buni.In sfarsit,asistam la coborarea de pe soclu a lui Gabriel Liiceanu (si cate eforturi, cat mortar,cate masuratori a facut ca sa-i iasa o statuie la care sa te inchini pe vecie).In sfarsit, putem exclama, „doamna Herta, sunteti minunata”,”chapeau bas, domnule Dobrescu”,va admir, nu va injositi si spuneti adevarul despre cel care s-a dorit Marele, Unicul, Inspiratul interlocutor al Hertei Muller.Mai multa modestie i-ar fi fost necesara: asteptam sa invite un alt partener pentru discutie. credeti ca Vasile Paraschiv n-ar fi facut fata? sau Paul Goma? sau doina Cornea? sau Liviu Antonesei? sau Ion Vianu?
Admirabila secventa de la Ateneu:Liiceanu era tare mandru ca nu s-a dus cu masina de scris la militie. Iar Herta Muller, ironica, zice:”Ati fost un disident!”. Mai cunoasteti o ironie mai subtila?
Felicitari, domnule Dobrescu! Sa vedem acum represaliile… cum vor incerca unii sa va ia caii de la bicicleta…
Liiceanu si-a aranjat foarte abis statutul in societatea romaneasca. A ajuns unde a ajuns cumulta abilitate. Nu putem spune ca este doar un profitor. A facut si lucruri bune, atit nu cit a putut ci atit cit lucrurile alea bune au mers pe acelasi drum cu interesele proprii. Pina la urma Liiceanu (si n numai el) este oglinda societatii romanesti.
Da, s-ar fi cuvenit, dar n-au ei, ci, cu acceptul d-nei Müller!, eben der Resistenzler durch die Kultur des Mitlaufens, Herr Liician. Bedenklich – oder?