Generația „lumină“ (II)

Apropiat de Giorgio Strehler şi pasionat de artă plastică, Patrice Chéreau, colaborînd, la începuturile sale, cu André Diot, a căutat să îmbine pasiunea maestrului pentru ecleraje ca indicatori ai timpului cu propria sa cultură picturală. La el, lumina – în prima sa perioadă – poartă marca universurilor flamande, a acelor spaţii interioare repliate asupra lor însele, spaţii dificil de explorat, spații închise. Personajele neliniştite, sfîşiate se agită într‑o lume sumbră, unde regizorul nu-şi afişează prezenţa de centru iradiant cu strălucire şi claritate ca în pictura italiană: la Chéreau şi Diot, amprenta plastică flamandă impune o asemenea difracție. Aici pătrundem în universuri şi climate ale Nordului, unde ochiul decelează mai degrabă ansambluri comunitare decît singularităţi individuale. Obscuri­tatea domină și plăcerea provine din acest apel la pertinența privirii în întunericul nopții. Amprenta plastică Demersul adoptat nu are, totuşi, nimic explicit şi exclude pericolul citatului explicit, al trimiterii transparente la un artist anume, fiindcă îşi afirmă referințele  culturale fără să le determine cu precizie. Sîntem doar invitaţi să pătrundem în universuri artistice ale căror puteri de absorbţie sînt reactivate de scena de teatru şi a căror amprentă memorială e conservată de aceasta din urmă, graţie unui subteran demers mnemonic. Demers nu strict istoric, […]