Genocidul armean
- 22-04-2015
- Nr. 769
-
Observator Cultural
- DOSAR
- 2 Comentarii
În timpul Primului Război Mondial, în Imperiul Otoman, istoria şi-a ieşit din matcă şi, în condiţiile unor confruntări militare, au avut loc deportarea şi masacrarea unui întreg popor. Despre armeni este vorba şi despre ceea ce ei numesc Medz Yeghern (Marea Catastrofă). Echivalentul din limbile occidentale este GENOCID. Un genocid nerecunoscut şi nici asumat de către Statul turc, Republica Turcia, urmaşa Imperiului Otoman dispărut pe ruinele Primului Război Mondial. Subiectul, care a fost şi este mereu de actualitate pe plan internaţional, în România nu există. Nu interesează. Oficialităţile române neglijează cu totul această pagină neagră din istoria Europei. Trecem peste faptul că detaliile şi substratul istoric al evenimentelor de acum 100 de ani sînt, practic, necunoscute marelui public român. Cu concursul unor distinşi colaboratori – Gabriel Andreescu, Paul Cernat, Alexandru Al. Şahighian, Sorin Antohi, adăugînd şi un studiu al istoricului turc Taner Akçam, o prefaţă la un volum ce va apărea în româneşte – şi beneficiind de fondul documentar propriu, am alcătuit acest Dosar 1915, pe fondul unei adevărate avalanşe de decizii politice de ultimă oră. Ultima este acceptarea cancelarului german Angela Merkel de utilizare a termenului „genocid“, printr-o decizie pe care Bundestagul o va lua vineri, chiar de 24 […]
Vladimir Tismaneanu nu vede ce-ai facut. El lauda si da linkuri pentru siteurile care-i convin. Lauda LaPunkt si pe A. Oisteanu. Ce a scris Observator cultural despre genocidul armean, V. Tismaneanu si Marius Stan nu vad. Asa-i la romani. Vedem numai ce ne convine, laudam preferential, dam linkuri numai la ce avem noi chef. Asta-i stiinta si obiectivitatea promovate de Vladimir Tismaneanu. Noroc cu cativa cititori care au intervenit pe contributors.ro si au amintit de dosarul excelent pregatit de Bedros Horasangian, cu semnaturi prestigioase, cu o foarte buna traducere din Taner Akcam.
Actul de a ucide îl comite doar omul. Este o expresie radicală a violenței, trăsătură definitorie, din păcate, a speciei umane. Crimele individuale și, mai cu seamă, acelea colective îndreptățesc atitudinea pesimistă. Răul este în noi, genetic, constitutiv, și doar pronia, în cazul credincioșilor sau întâmplarea, în cazul ateilor ori al agnosticilor ne feresc de această fatalitate groaznică. Postmodernitatea în care trăim anihilează memoria, astfel încât evocarea faptelor cumplite din trecut vizează o minoritate a publicului, aceea care mai înțelege semantica următoarelor vocabule: vinovăție, responsabilitate, libertate, simboluri, identitate etc. Sigur, a gestiona existența a șapte miliarde de suflete este mai complicat decât a face același lucru pentru o sută de milioane sau un miliard. Dar caracterul inexorabil, implacabil al agresivității, apogeu fiind omorul nu poate decât să ne înspăimânte…