Genocidul armenilor: fapte, recunoaştere, negare, sancţionarea negării
- 22-04-2015
- Nr. 767-768
-
Gabriel ANDREESCU
- DOSAR
- 0 Comentarii
Ziua de 24 aprilie 2015, cînd se împlinesc o sută de ani de la declanşarea genocidului împotriva armenilor, pus la cale de Statul turc în condiţiile „convenabile“ ale Primului Război Mondial, face deja istorie. În întîmpinarea comemorării, la începutul lunii aprilie, Papa Francisc a făcut referire, denunţîndu-l implicit, la „primul genocid al secolului al XX-lea“. Reacţia Turciei a fost tipică: şi-a rechemat ambasadorul de la Vatican, iar ministrul turc de Externe a acuzat afirmaţia Papei ca fiind „fără fundament“ şi „departe de realitatea istorică“. La 15 aprilie a.c., Parlamentul European a adoptat o rezoluţie care cere Turciei recunoaşterea genocidului şi astfel, transformarea comemorării în ocazia reconcilierii cu Armenia (1.) Reacţia premierului Recep Tayyip Erdogan a intrat şi ea sub tipar: „Este imposibil pentru Turcia să accepte această acuzaţie… Punerea unei asemenea pete de ruşine peste naţiunea noastră nu intră în discuţie“. Sfidînd, Turcia a planificat pentru 24 aprilie celebrarea campaniei de la Gallipoli, una dintre marile ei victorii din Primul Război Mondial (2.) Centenarul găseşte o lume din ce în ce mai solidară în condamnarea crimelor atroce cărora le-au căzut victime armenii din Imperiul Otoman şi o Turcie la fel de vocală în a-şi susţine propria viziune negaţionistă asupra faptelor […]