Gheorghe Ursu credea în poezie

Nelegiuiţii torţionari comunişti s-au năpustit asupra disidentului Gheorghe Ursu, în acel noiembrie neguros din 1985, şi au executat cu sînge rece ordinul partidului de a-l ucide, fără judecată, fără sentinţă legală. În prealabil i-au rechiziţionat Jurnalul, mii de pagini, singurul corp delict şi, făcîndu-l pierdut în maldărele de dosare măsluite, au crezut că şterg definitiv urma trecerii acestei fiinţe hăituite pe pămînt. S-au înşelat! O dedicaţie către Geo Bogza În 1971, Gheorghe Ursu semna o plachetă de versuri editată pe cont propriu. A apărut în librării cu titlul grăitor, Mereu doi. Oricît de restrîns va fi fost tirajul, exemplarele tipărite au cunoscut circulaţia firească, unele au ajuns (graţie prevederilor „depozitului legal“) în biblioteci publice, altele au intrat în posesia iubitorilor de poezie şi cîteva măcar au răzbătut în siguranţă, dincolo de oprelişti, astfel că pot fi consultate spre edificare suplimentară în legătură cu ravagiile unui destin de om sub vremi.   Am sub ochi un asemenea exemplar-martor. Provine din colecţia de rarităţi bibliofile a domnului Ion Fodoreanu, cunoscut bine apropiaţilor lui Geo Bogza din anii 1970-1980, ca un emul entuziast al celui care a scris Paznicului de far, Orion şi celelalte. Drept recunoaştere a ataşamentului său, fusese integrat în echipa […]