„Gorila“ – capitol abandonat (I)

Se spune că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din tîrg. În literatură, se mai întîmplă şi invers: socotelile din tîrg nu se potrivesc cu cele plăsmuite la masa de scris. Una vezi şi te hotărăşti să aşterni pe hîrtie şi, ca la developarea clişeelor-foto, îţi iese invers. Drept dovadă relaţia dintre prototipul romanului Gorila, Pamfil Şeicaru, şi eroul său principal, Toma Pahonţu. Seamănă, dar nu răsare. Încurcate fuseseră şi cărările pe care cîndva colindase tînărul romancier împreună cu Nichifor Crainic, ambii în relaţii bune, pînă cînd Rebreanu, ajuns director al Educaţiei Poporului, i-a refuzat o dublă finanţare de 500.000 lei pentru revista Gândirea. N-o făcuse cu răutate, ci ştiind că poetul tocmai primise de la ministrul departamentului subvenţia cerută – egală cu un sfert din suma de care el, ca director, dispunea pentru susţinerea tuturor periodicelor culturale. Ortodoxist în toate privinţele, poetul, la vremea aceea şi deputat, l-a sfîşiat în presă, răscolindu- i anapoda viaţa, mai ceva decît ar fi făcut-o cu un borfaş. Adunîndu-se din ţărînă, autorul lui Ion i-a răspuns în aceeaşi manieră, numai că lupta se ducea între ei, confirmînd ceea ce prozatorul spunea cu mulţi ani în urmă în Calvarul, precum că scriitorii, ca […]