Granicer peste granita

Despre permeabilitatea si impermeabilitatea hotarelor Grenzwächter und Grenzgänger. Eine Grenzsituation Titlul excursului meu se joaca cu cuvintele: nu am in romana cuvinte inrudite pentru a-l desemna pe cel care trece granita si pe cel care-o pazeste. „Frontalier“ si „granicer“ vin din vremuri si limbi diferite si nu evoca posibilitatea unei polaritati recursive intre cei doi termeni. Am incercat atunci sa exprim ambiguitatea acestei situatii-limita – care este a „granitei“ – cu ajutorul constructiei prepozitionale: „granicer peste granita“ vrea sa spuna in acelasi timp „stapin peste“, „deasupra“ si „dincolo de“. In nuvela La salade a lui Petru Dumitriu (dupa care Lucian Pintilie a facut in 1994 exceptionalul O vara de neuitat) – care-mi va sluji drept corectiv exemplar al unor modele teoretice de intelegere a interculturalitatii –, granicerul Dimitriu se teme si se apara de Ceilalti, ii apara si ii adaposteste pe Ceilalti, traieste in Cadrilater, precum si in povestirile din Caucaz ale lui Tolstoi sau la poalele lui Fuji Yama si in utopia Revolutiei Maghiare de la 1919, e dincoace si dincolo si deasupra acestor orizonturi. „Granitele sint permeabile, iar zeii straini se furiseaza peste ele“, spune undeva Leon Wieseltier (op. cit., p. 34). Numai jocul de go, pe care […]