Grigore SCARLAT, Prizonier in desert

Grigore SCARLAT Prizonier in desert Biblioteca Apostrof, Cluj, 2000, 88 p., f.p. Desi se afla la al saselea volum de poezie, conform indicatiilor de pe coperta a IV-a, un alt suflet alb, neturburat de vreo nervura aparte, demna de atentie sau apta sa fie retinuta este Grigore Scarlat. Fragil, prea delicat, de o delicatete corecta si caligrafica, cu versuri lucrate dar neindividualizate, la autorul de fata ne-am oprit, in cadrul acestor pagini, spre a decela si o alta extrema perdanta: aceea a unei cumintenii pina intr-atit de discrete incit risca a nu se vedea din pagina. Desi poarta marca induiosatoare a sterilitatii si a tenacitatii evidente insa nenotabile, acesta reprezinta, macar pentru cititor, un pacat intrutotul suportabil si un refugiu, sa recunoastem, odihnitor, in contextul atitor obraznicii extreme, impertinente, indecente si tertipuri scandalagii – tactici si „politici“ de care avem parte mult mai des decit de scriituri hieratice precum cea a lui Grigore Scarlat. Preponderent vizual, exersat in poezia de notatie, modernist calm si sensibil, amator de mici pasteluri, patetic cu (multa, excesiva) masura, un poet ca Grigore Scarlat ridica oricui ar vrea sa il prezinte o problema de metodologie. Pentru ca nu se preteaza la schitarea nici unui profil […]