Gulliver in tara scriitorilor

In ziua alegerilor pentru Uniunea Scriitorilor, treptele impozantei cladiri a Facultatii de Drept misunau de scriitori, din Bucuresti si din provincie (ii deosebeai usor prin expresia plictisita sau, dimpotriva, entuziasta cu care isi survolau semenii). Cele citeva ore petrecute in Aula Magna unde s-a tinut Conferinta Nationala a USR – cu izuri sudoripare, cu cite un „dobitocule“ pe care si-l mai adresau, pe deasupra capului meu, unii confrati intr-ale scrisului, cu stringeri de miini si fotografii de grup in hol – au trecut neasteptat de repede. Ma gindeam ca o sa ma plictisesc, cind colo m-am distrat! Cineva, nu spui cine, persoana importanta, chiar m-a intrebat: „Ce cauti, draga, aici? Eu de treizeci de ani vad acelasi lucru“. Multi se intreaba insa ce cauta Nicolae Manolescu intre caraghiosii (luati strict etimologic!) care si-au dorit piinea si cutitul lumii scriitoricesti autohtone. Si motivul pentru care am rezistat citeva ore in aerul mumificat, cu insi care isi pieptanau parul mai mult imaginar, cu dame ridicole imbracate fistichiu, e acesta: am vrut sa aflu ce anume l-a determinat pe criticul literar sa zica „da“. Am zarit, totusi, multe figuri cunoscute, ziaristi tineri, veniti si ei, pesemne, tot „la muzeu“, scriitori celebri, unii dintre […]