Herta Müller pe scena de la Konserthuset

Discursul susţinut de Michael Krüger la petrecerea dedicată Hertei Müller – Berlin feiert Herta Müller –, în ziua de 18 decembrie 2009, la Haus der Berliner Festspiele   Doamnelor şi domnilor,   Pe data de 2 decembrie, m-am dus pe strada Hohenzollern din München, la o firmă de închirieri de costume şi, într-un fel de anticameră aproape îngheţată, m-am dezbrăcat aproape pînă la piele. Stăteam dîrdîind lîngă un pirat bine făcut, care îşi aştepta sabia de lemn, lîngă o pereche răvăşită care, dintr-un oarecare motiv ciudat, voia să se îmbrace în arabi islamişti şi lîngă şaisprezece bărbaţi ce voiau să se costumeze în Moş Nicolae pentru 6 decembrie. Eu aşteptam să-mi vină fracul. Vechiul meu frac, pe care îl purtasem mai înainte pentru Joseph Brodsky, Derek Walcott şi Seamus Heaney, nu-mi mai venea – Da’ v-aţi îngrăşat binişor la şolduri, mi-a spus femeia, ea însăşi îmbrăcată într-un fel de frac ponosit –, aveam de aşteptat ceva vreme. – Tu ce aştepţi, m-au întrebat Nicoloazele*, în timp ce îşi lipeau bărbile. – Îmi aştept fracul. – Eşti dirijor? – Nu, mă duc la Stockholm, la Nobel. Hohote de rîs – asta poate să zică oricine. Numai unul dintre ei, un germanist […]