Highway to heaven. Prin Olteniţa

În Olteniţa, arată Google maps, ia sfîrşit DJ403. Care, de la un punct încolo, se cheamă Şoseaua Portului. Ce nu dezvăluie Google maps în Olteniţa este un drum pe care îl voi numi, empatic, Highway to heaven. Nu, piesa Led Zeppelin e Stairway to heaven. Cea de la AC/DC e, într-adevăr, rutieră, însă porneşte, pour les connaisseurs, în direcţia opusă. Fără purgatoriu. Highway to heaven nu-i o piesă. Este o stare de început de octombrie şi, dacă vreţi, de ficţiune. Început de octombrie care se petrece la Olteniţa. Unul dintre oraşele-orăşele satelit ale Capitalei. Alături de Videle, Titu, Urziceni sau Fundulea. Nu trebuie neapărat să le vizitezi pentru a lua pulsul condiţiei lor anchilozate într-un provincialism umil şi cu iz rural. Unele dintre ele au devenit literatură. De pildă, Fundulea, datorită lui Nedelciu. Urzicenii, în paginile memorialistice şi nu numai ale lui Constantin Ţoiu. Parcă şi Titu, în nişte vechi reportaje ale lui Cornel Nistorescu. Oraşe-orăşele satelit Scriam, aşadar, că toate aceste oraşe-orăşele satelit ale Capitalei răspîndesc dezolare. Încă din numele lor, toponime care evocă, latent, amărăciunea locurilor. Locuri atinse de spoială citadină în regimul comunist, cu urbanizările sale heirupiste, voite civilizatorii. Au apărut astfel blocuri, întreprinderi, spital, casă de […]