I.L. Caragiale – dramaturg minor: autoreprezentări, parodii, ipoteze

În octombrie 1881, Caragiale este numit revizor şcolar pentru judeţele Suceava şi Neamţ. Va locui la Iaşi, pînă în februarie 1882 (timp de cinci luni), cînd va fi mutat la cerere, în judeţele Argeş şi Vîlcea. În această perioadă frecventează Junimea, o cultivă pe Veronica Micle, face proiecte de colaborare cu Iacob Negruzzi. Scrisese O noapte furtunoasă şi Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea, peste cîteva luni avea să scrie O scrisoare pierdută. Un intermezzo e alcătuit din Hatmanul Baltag şi Soacră-mea, Fifina (O soacră), piese comice strîns înrudite între ele, una – libret de comedie bufă, scris împreună cu Jacques Negruzzi, a cărui muzică va fi compusă de Eduard Caudella („Codiţă“, în corespondenţa lui Caragiale), alta – o mică farsă sentimentală, după modelul teatrului francez de bulevard  (1.)   Astăzi, aproape nimeni nu le mai acordă atenţie. La vremea lor, au fost reprezentate fără mare succes (Soacră-mea, Fifina, la 18 februarie 1883, Hatmanul Baltag, la 1 martie 1884), dar nu au fost chiar fluierate. Dacă pentru istoria literar-estetică ele nu au o mare însemnătate, pentru biografia autorului şi pentru raportarea lui la artă, au. Sînt comedii în care Caragiale a încercat o formulă de inspiraţie pe care o va părăsi […]