Imaginaţie şi „imaginabil“

Precum Ion Vianu sau Cătălin Dorian Florescu, scriitorul Augustin Cupşa este deopotrivă psihiatru, iar acest amănunt nu este lipsit de importanţă în alegerea tematicii seriei sale de povestiri din recentul volum Profesorul Bumb şi macii suedezi. În fond, doar o anume stilistică şi tema nebuniei (noastre, cea de toate zilele, probabil) leagă, într-un fel, cele cinci povestiri, altfel foarte heteroclite. Purtînd un titlu perfect justificat, căci povestirea care dă numele micului florilegiu este omonimă cu cea mai reuşită dintre toate cele cinci istorii, cartea lui Augustin Cupşa, apărută în acest an la Editura Cartea Românească, este deopotrivă cîştigătoarea concursului de manuscrise al USR, ediţia 2011. Desigur că, în faţa acestei evidenţe, exigenţele noastre de cititori, avizaţi să zicem, devin extrem de sensibile. Ne întrebăm aproape vicios: dacă acesta a fost manuscrisul cîştigător, cum vor fi fost celelalte ieşite din cursă?   După un oftat savant de genul „iarăşi proză scurtă!?“, putem răsufla uşuraţi: da, este din nou proză scurtă, dar nu şi autoficţiune! În fond, cu acestea două în tandem ne-a obişnuit epica literară de azi, iar asta cu asupra de măsură cîteodată. În mod explicit, Augustin Cupşa desfide autoficţionalul şi îşi declară răspicat alte opţiuni pe coperta a treia: […]